3 definiții pentru bocănire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
băcănire2 sf vz bocănire
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BOCĂNIRE s. bătaie, bocăneală, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ în ușă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BOCĂNIRE s. bătaie, bocăneală, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ în ușă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: bocănire
bocănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
băcănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bocănire, bocănirisubstantiv feminin
- 1. Bocăneală, bocănit, bocănitură, bătaie, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, tocănire, tocănit. Sinonime