boierie sf [At: PRAV. MOLD. 158 / Pl: ~ii / E: boier¹ + -ie] 1 Instituția boierească. 2 Sediul boieriei (1). 3 Localul pentru boierie (2). 4 Personalul boieriei (1). 5 Rangul de boier¹ (1) Cf arhanie. 6 Situație de boier¹ (1). 7 Putere. 8 Trai de boier¹ (1). 9 Comportare de boier (1). 10 (îvp; irn) Boală venerică.

boierie s.f. 1 Calitate, situație de boier; rang, titlu de boier; funcție în statul medieval deținută de un boier. S-a face un logofăt și a cîștiga și el boierie (C. NEGR.). 2 (fam.) Atitudine, trai, maniere, comportare de boier. [Mazilul] a păstrat toată boieria tagmei lui (IBR.). ♦ Ext. Îngîmfare. Afișa o boierie nejustificată. • pl. -ii. g.-d. -iei. /boier + -ie.

BOIERIE (pl. -rii) sf. 1 Rang, demnitate de boier: să te silești să-l înveți, că-ți dau și ~ (ISP.) ¶ 2 Traiu, apucături de boier.

BOIERIE, boierii, s. f. 1. (În orînduirea feudală din Țările Romînești) Calitatea de boier; funcție îndeplinită de un boier (v. dregătorie); rang sau titlu de boier. Să știe că va dobîndi de la dînsul mari daruri și boierie. ISPIRESCU, L. 295. – Măi motane... De-ar fi-n lume-un stat de mițe, zău că-n el te-aș pune vornic. Ca să știi și tu o dată boieria ce-i! EMINESCU, N. 43. S-a face un logofăt, și a cîștiga și el boierie. NEGRUZZI, S. I 297. Boieria și domnia aducea pieirea țării. BĂLCESCU, O. I 351. 2. (În regimul burghezo-moșieresc) Poziție înaltă în ierarhia socială; putere sau avere pe care o dă această poziție; Ard-o focul răzășie! Eu chiteam că-i boierie, Și-i numai o sărăcie! ALECSANDRI, P. P. 227. ♦ Trai bun. (Ironic) Pe-atunci era vară, boieria calicului. CAMILAR, N. II 302. ♦ Apucături boierești. [Mazilul] a păstrat toată boieria tagmei lui. IBRĂILEANU, S. 16.

BOIERIE, boierii, s. f. (În orînduirea feudală) Calitatea de boier; rangul sau titlul de boier; funcția deținută de un boier. ♦ (În regimul burghezo-moșieresc) Poziție înaltă în ierarhia socială; putere sau avere pe care a dă această poziție. – Din boier + suf. -ie.

BOIERIE ~i f. (în societatea feudală) 1) Rang de boier. 2) Situație de boier. 3) Funcție înaltă în ierarhia administrativă a statului. 4) fig. fam. Comportare ca de boier. [Art. boieria; G.-D. boieriei; Sil. bo-ie-ri-e] /boier + suf. ~ie

boierie f. 1. nobleță, titlul și demnitatea de boier; 2. slujbă la Curtea domnească.

boĭeríe f. (d. boĭer). Demnitatea, calitatea de boĭer.

boierie s. f., art. boieria, g.-d. art. boieriei; pl. boierii, art. boieriile (desp. -ri-i-)

boierie s. f., art. boieria, g.-d. art. boieriei; pl. boierii, art. boieriile

boierie s. f. (sil. bo-ie-), art. boieria, g.-d. art. boieriei; pl. boierii, art. boieriile

BOIERIE s. (înv.) arhonie, căftănie.

BOIERIE s. (înv.) arhonie, căftănie. (Rang de ~.)