BOLȘEVIC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol’ševik, fr. bolchevik.

bolșevic, ~ă [At: DA ms / V: (reg) borșăvic, borșovic / Pl: ~ici, ~ice / E: rs больщевик^[1], fr bolchevik] 1 smf Adept al bolșevismului. 2 smf (Prt) Comunist. 4 a Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1). 5-6 a Referitor la bolșevism sau la bolșevici. 7-8 a Propriu bolșevismului sau bolșevicilor.

bolșevic, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Adept al bolșevismului. 2 s.m., s.f. Comunist. 3 adj. Care aparține bolșevismului sau adepților lui, care se referă la bolșevism sau la bolșevici; care este propriu, caracteristic bolșevismului sau bolșevicilor. • pl. -ci, -ce. /<rus. болъшевик, fr. bolchevik.

BOLȘEVIC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), privitor la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol’ševizm, fr. bolchevik.

BOLȘEVIC², -Ă, bolșevici, -e, s. m. și f. Adept al bolșevismului, al învățăturii lui Lenin și Stalin; comunist. Congresul [al II-lea al P. M. S. D. R.] a dezvăluit existența unor divergențe organizatorice serioase, care au divizat partidul în două părți, bolșevicii și menșevicii; cei dinții apărau principiile organizatorice ale social- democrației revoluționare, pe cînd ceilalți alunecau în mlaștina dezlînării organizatorice, în mlaștina oportunismului. Ist. P. C. (b) 63. Cunoașterea și înțelegerea metodelor și tacticii bolșevicilor în lupta împotriva grupărilor dușmane, cunoașterea și înțelegerea experienței partidelor comuniste frățești din toate țările de democrație populară și din lumea capitalistă, precum și a propriei experiențe de luptă a partidului nostru în acest domeniu, constituie un foarte important mijloc de educare a membrilor de partid și a oamenilor muncii în spiritul vigilenței revoluționare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 582.

BOLȘEVIC, -Ă, bolșevici, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor, privitor la bolșevism sau la bolșevici. ♦ Propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. 2. S. m. și f. Adept al bolșevismului; comunist. – Rus bol’ševik.

BOLȘEVIC, -Ă adj. Referitor la bolșevism, propriu bolșevismului. // s.m. și f. Adept al bolșevismului; comunist. [< rus. bolșevik, cf. fr. bolchevik].

BOLȘEVIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al bolșevismului. (< rus. bolșevik, fr. bolchevik)

BOLȘEVIC² ~că (~ci, ~ce) m. și f. 1) Adept al bolșevismului. 2) Membru al Partidului Comunist din Rusia. /<rus. bol’ševic

bolșevic m. partizan al bolșevismului.

*bolșevíc, -ă s. (rus. boliševik, d. bólĭše, maĭ mult fiindcă, la congresu socialist ținut la Bruxelles și apoĭ la Londra în 1903, Lenin a obținut maĭ multe voturĭ decît tovarășu luĭ maĭ moderat Martov). Revoluționar rusesc care dorește domnia proletarilor (ca’n Rusia după 1917). Fig. Vandal, anarhist, devastator, distrugător. Adj. Tirania bolșevică saŭ sovĭetică. – Fals -vist.

bolșevic adj. m., s. m., pl. bolșevici; adj. f., s. f. bolșevică, pl. bolșevice

bolșevic adj. m., s. m., pl. bolșevici; adj. f., s. f. bolșevică, pl. bolșevice

bolșevic s. m., adj. m., pl. bolșevici; f. sg. bolșevică, g.-d. art. bolșevicei; pl. bolșevice

BOLȘEVIC s., adj. v. comunist.

BOLȘEVIC, -Ă (< rus.) adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la bolșevism, caracteristic bolșevismului. 2. S. m. și f. Adept al bolșevismului; comunist, membru al Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice (denumirea P.C.U.S. între 1918 și 1952). Au evoluat spre folosirea unor metode de extremă stîngă, preluînd puterea în stat în urma Revoluției din Octombrie 1917.

BOLȘEVIC, arh. în S Arh. Sevarnaia Zemlea; 11,3 mii². Alt. max.: 935 m. Centrul ins. (c. 30% din supr.) este ocupat de un ghețar. Vegetație de tundră arctică.