boleșniță sf [At: CARAGIALE, O. VII, 204 / V: (reg) ~ejn~, ~liș~ / Pl: ~țe / E: bg болезни] 1 (Pop) Boală (molipsitoare). 2 Epidemie. 3 (Înv; fig) Cameră mică, insalubră. 4 (Reg) Planta Mentha longifolia.

boleșniță s.f. (pop.) Boală molipsitoare (mai puțin gravă). ♦ Epidemie, epizootie, molimă, (pop.) boleaznă, (reg.) boliște. Dinspre baltă vine boleșnița (STANCU). • pl. -e. /<bg. болезни.

BOLEȘNIȚĂ (pl. -țe) sf. 🩺 Boală lipicioasă, molipsitoare, molimă, epidemie puțin violentă [vsl. bolestĭnica].

BOLEȘNIȚĂ, boleșnițe, s. f. (Popular) Boală (de obicei ușoară) molipsitoare; epidemie, molimă (puțin violentă). În fiecare vară ne bolnăveam de friguri... Dinspre baltă vine boleșniță. STANCU, D. 276. O boleșniță, care dădu pe neașteptate în păsări, puse vîrf necazurilor. DUNĂREANU, N. 22. În țară bîntuie multe boleșnițe. CARAGIALE, C.VII 204.

BOLEȘNIȚĂ, boleșnițe, s. f. (Pop.) Boală molipsitoare; epidemie. – Bg. boleštnica.

boleșniță f. boală lipicioasă, epidemie puțin violentă. [Rut. BOLESNIȚĬA].

boléșniță f., pl. e (vsl. bolestĭnica, rut. bolésnicĕa. V. boleaznă). Epidemia, molimă.

bolejniță sf vz boleșniță

bolișniță sf vz boleșniță

BOLEASNĂ (pl. -esne) sf. ‼ = BOLEȘNIȚĂ: pică de bolesne cîte-o vită din cirezi (ODOB.).

boleșniță (pop.) s. f., g.-d. art. boleșniței; pl. boleșnițe

boleșniță (pop.) s. f., g.-d. art. boleșniței; pl. boleșnițe

boleșniță s. f., g.-d. art. boleșniței; pl. boleșnițe

boleșniță, -țe.

BOLEȘNIȚĂ s. v. epidemie, epizootie, molimă.

boleșniță s. v. EPIDEMIE. EPIZOOTIE. MOLIMĂ.