BOMBĂNI, bombăn, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦ Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formație onomatopeică.

bombăni [At: LB / V: ~boni, bum~ / Pzi: ~esc / E: fo] 1 vi (Înv; d. albine) A bâzâi. 2 vi A vorbi singur, încet și greu inteligibil (cu nemulțumire) Cf murmura, mormăi, bolborosi, (pop) cârâi. 3 vt (D. copiii mici) A scoate sunete nearticulate. 4 vt A-și arăta nemulțumirea prin vorbe spuse pentru sine.

bombăni vb. IV. (fam.) 1 intr. (despre oameni) A vorbi singur, încet și nedeslușit din cauza nemulțumirii; a mormăi. Cel apostrofat bombăni ceva (ISTR.). 2 tr. (compl. indică oameni) A certa, a cicăli, a sîcîi, arătînd nemulțumirea prin vorbe spuse ca pentru sine. Tot drumul bătrînul bombăni... pe Stănică (CĂL.). 3 tr. (compl. indică copiii mici) A produce sunete nearticulate; a gînguri. Copilul se joacă cu mînuțele lui, bombănind vorbe de tainic înțeles (SLAV.). 4 intr. (înv.; despre albine) A bîzîi. • prez.ind. -esc. și bomboni vb. IV. /form. expr.

BOMBĂNI (-ănesc), BOMBĂI (-ăesc) vb. tr. și intr. 1 A mormăi, a vorbi singur, printre buze, încet și nedeslușit (în spec. spre a-și arăta nemulțumirea): o zi întreagă bombănea dacă se atingea cineva de ele (BR.-VN.); bombănea pe capră înjurînd (D.-ZAMF.) ¶ 2 A bolborosi: cutreeră țara bombănind rugăciuni (VLAH.); copilul se joacă... bombănind vorbe de tainic înțeles (SLV.) ¶ 3 A certa, a cicăli: țăranul e deprins... a bombăni muierea, a pișca copiii (JIP.) ¶ 4 🚜 A bîzîi (despre albine) (L.-M.) (MAR.) [onom.].

BOMBĂNI, bombănesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦ Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formație onomatopeică.

BOMBĂNI, bombănesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur, printre buze, încet și uneori nedeslușit (mai ales spre a-și arăta nemulțumirea). V. murmura, mormăi, bolborosi. Păi da, c-o să dărîm poarta omului! a bombănit tata. PAS, Z. I 177. Nu mai cred eu asta! a bombănit posomorîtă lelea Ileana. SADOVEANU, N. F. 103. Pe drum, Costică, privind la obloanele prăvăliilor, bombănește mereu. CARAGIALE, O. II 357. ♦ Tranz. A certa (pe cineva) bodogănind mereu. V. a bate la cap. Ajunge! M-ai bombănit destul. 2. Tranz. (Despre copiii mici care nu știu încă să vorbească) A produce sunete nearticulate; a gînguri. Copilul se joacă cu mînuțele lui, bombănind vorbe de tainic înțeles. SLAVICI, N. I 42. – Prez. ind. pers. 3 sg. și bombăne (STANCU, D. 48). – Variantă: bomboni (ISPIRESCU, L. 325, PĂSCULESCU, L. P. 35) vb. IV.

BOMBĂNI, bombănesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur, încet și nedeslușit. ♦ Tranz. A certa, a sîcîi pe cineva. 2. Tranz. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate; a gînguri. – Onomatopee.

A BOMBĂNI ~esc 1. intranz. 1) (despre persoane) A vorbi încet și nedeslușit (în semn de nemulțumire); a bodogăni; a boscorodi. 2) (despre copii mici) A vorbi nearticulat. 2. tranz. (persoane) A deranja, manifestându-și nemulțumirea prin vorbe spuse încet și confuz. /Onomat.

bombănì v. 1. a scoate un glas surd ca muștele sau albinele; 2. a mormăi: tot bombănia din gură. [Onomatopee].

bomboni¹ v vz bombăni

bumbăi vi vz bumbăni

bumbăni vi vz bombăni

bomboni vb. IV. v. bombăni.

BOMBONI vb. IV v. bombăni.

bombănésc și (rar) bombăĭésc v. intr. (imit. înrudit cu lat. bombus, vgr. bómbos, bîzîĭală, huruĭală; ung. bömbölni, a bombăni ș.a. V. bumbac și cĭondănesc). Vest. Murmur, mormăi, bodogănesc, vorbesc încurcat și încet de necaz orĭ din altă pricină. V. tr. Nu mă bombăni! – În est bondănesc și dondănesc (rudă cu ung. dongani, döngeni ș.a.); pleca dondănind singur (Sov. 71 și 2257 și VR. 1922, 3, 414). V. dăngănesc.

!bombăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bombăn/bombănesc, 3 sg. bombăne/bombănește; imperf. 1 bombăneam; conj. prez. 1 sg. să bombăn/să bombănesc, 3 să bombăne/să bombănească

bombăni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bombăne, imperf. 3 sg. bombănea; conj. prez. 3 să bombăne

bombăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bombănesc, imperf. 3 sg. bombănea; conj. prez. 3 sg. și pl. bombănească

bombănesc, -nește 3, -neam 1 imp.

BOMBĂNI vb. v. bâzâi, bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi, zbârnâi, zâzâi, zumzăi.

BOMBĂNI vb. a bălmăji, a bâigui, a bârâi, a bodogăni, a bolborosi, a boscorodi, a gângăvi, a îndruga, a îngăima, a îngâna, a mârâi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pâtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

BOMBĂNI vb. a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

bombăni vb. v. BÎZÎI. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI. ZBÎRNÎI. ZÎZÎI. ZUMZĂI.