opțiuni
  • info
4 definiții pentru bontău (piesă)

Explicative DEX

bontău1 sn [At: VAIDA / Pl: ~ăi / E: pbl mg bontó] (Reg) Broască pe care stă așezată roata morii cu capătul exterior.

Arhaisme și regionalisme

bontău, bontăi, s.m. (reg.) Copac ciuntit la vârf. ■ (onom.) Bontău, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. bontó (DER); posibil din bont + suf. -ău.

bontău, bontăi, s.m. – (reg.) Copac ciuntit la vârf (D. Pop, 1978). ♦ (onom.) Bonta, Bontaș, Bontău, nume de familie (84 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. bontó (DELR); din bont + suf. -ău.

bontău, -i, s.m. – Copac ciuntit la vârf (D. Pop 1978). – Din bont + -ău.

Intrare: bontău (piesă)
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bontău
  • bontăul
plural
  • bontăi
  • bontăile
genitiv-dativ singular
  • bontău
  • bontăului
plural
  • bontăi
  • bontăilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bontău, bontăisubstantiv neutru

  • 1. regional Broască pe care stă așezată roata morii cu capătul exterior. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.