opțiuni
  • info

8 definiții pentru bontănitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bontănitură sf [At: SBIERA, P., 170 / Pl: ~ri / E: bontăni + (i)tură] (Reg) Ciocănitură.

bontănitură s.f. (reg.) Bocănitură, ciocănitură. Copiii, auzind bontănitura..., credeau... că acolo se află tata lor,făcînd lemne (POP.). • pl. -i. /bontăni + (i)tură.

❍BONTĂNITURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a bontăni și rezultatul acestei acțiuni, ciocănit(ură), bocănit(ură): copiii, auzind tot una bontănitura aceea, socoteau că-i tata lor acolo (SB.).

BONTĂNITURĂ, bontăniluri, s. f. (Mold., Bucov., Transilv.) Ciocănitură, bocănitură. Copiii, auzind bontănitura și ciocănitură aceasta, credea într-adevăr că acolo se află tata lor, făcînd lemne. SBIERA, P. 170.

BONTĂNITURĂ, bontănituri, s. f. (Reg.) Ciocănitură, bocănitură. – Din bontăni + suf. -(i)tură.

❍BONTĂNEALĂ (pl. -eli) sf. 1 = BONTĂNITURĂ 2 Bătaie, trînteală [bontăni].

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BONTĂNITURĂ s. v. bocăneală, bocănit, bocănitură, pocăneală, pocănit, pocănitură.

bontănitură s. v. BOCĂNEALĂ. BOCĂNIT. BOCĂNITURĂ. POCĂNEALĂ. POCĂNIT. POCĂNITURĂ.

Intrare: bontănitură
bontănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bontănitură
  • bontănitura
plural
  • bontănituri
  • bontăniturile
genitiv-dativ singular
  • bontănituri
  • bontăniturii
plural
  • bontănituri
  • bontăniturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bontănitură, bontăniturisubstantiv feminin

etimologie:
  • bontăni + -(i)tură. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.