opțiuni

7 definiții pentru bornăi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bornăi vi [At: LB / V: ~răi / Pzi: ~esc / E: ns cf zbârnâi, boarnă] (Trs) 1 (D. albine) A bâzâi. 2 (D. vite) A boncăi. 3 (D. copii) A plânge. 4 (D. urși) A mormăi. 5 (D. oameni) A răcni din piept.

bornăi vb. IV. intr. (reg.) 1 (despre albine) A zumzăi. 2 (despre vite) A boncăi. 3 (despre urși) A mormăi. 4 (despre copii) A plînge, a urla. 5 (despre oameni) A striga din răsputeri; a răcni. • pl. -iesc. /form. expr.; cf. boncăi, zbîrnîi.

BORNĂI (-ăesc, -ăiu) vb. intr. 1 Trans. A bîzîi 2 A boncăi 3 A mormăi (ca ursul).

borăi v vz bornăi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BORNĂI vb. v. bâzâi, zbârnâi, zâzâi, zumzăi.

bornăi vb. v. BÎZÎI. ZBÎRNÎI. ZÎZÎI. ZUMZĂI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

BORNĂI, bornăi, vb. IV. Intranz. (Trans.) A bîzîi, a zbîrnîi; a susura; a grohăi. (din zbîrnîi, față de care se află într-o relație asemănătoare ca și zborși față de zbîrli)

Intrare: bornăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bornăi
  • bornăire
  • bornăit
  • bornăitu‑
  • bornăind
  • bornăindu‑
 singular plural
  • bornăie
  • bornăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bornăi
 (să)
  • bornăi
  • bornăiam
  • bornăii
  • bornăisem
a II-a (tu)
  • bornăi
 (să)
  • bornăi
  • bornăiai
  • bornăiși
  • bornăiseși
a III-a (el, ea)
  • bornăie
 (să)
  • bornăie
  • bornăia
  • bornăi
  • bornăise
plural I (noi)
  • bornăim
 (să)
  • bornăim
  • bornăiam
  • bornăirăm
  • bornăiserăm
  • bornăisem
a II-a (voi)
  • bornăiți
 (să)
  • bornăiți
  • bornăiați
  • bornăirăți
  • bornăiserăți
  • bornăiseți
a III-a (ei, ele)
  • bornăie
 (să)
  • bornăie
  • bornăiau
  • bornăiră
  • bornăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)