boroană sf [At: ALECSANDRI, P. III 44 / V: ~rană, ~rână, ~ronă, baronă,^[1] ~rină,^[2] ~ron sn, ~rună sf^[3] / Pl: ~ne / E: ucr борона] (Reg) Grapă. modificată

boroană s.f. (reg.) Grapă cu dinți (de fier, lemn etc.). De-a curmezișul brazdei, boroanele pornesc (ALECS.). • pl. -e. și boronă, borună s.f. /<ucr. борона.

BOROANĂ, BORONĂ (pl. -ne) sf. Mold. 🚜 Grapă (cu dinți de lemn sau de fier) (🖼 543): De-a curmezișul brazdei, boroanele pornesc (ALECS.) [rut. ung. borona].

BOROANĂ, boroane, s. f. Grapă cu dinți de fier sau de lemn. Semănătorii veseli spre fund înaintează De-a curmezișul brazdei boroanele pornesc. ALECSANDRI, P. A. 121. – Variante: boronă (PĂSCULESCU, L. P. 30), borună (PAMFILE, A. R. 58) s. f.

BOROANĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Ucr. borona.

BOROANĂ ~e f. pop. Unealtă agricolă în formă de grătar cu colți mari de fier, folosită pentru mărunțirea, afânarea și nivelarea arăturii; grapă. [Sil. -roa-nă] /<ucr. borona

boroană f. Mold. grapă (mai ales cu colți de lemn): de-a curmezișul brazdei boroanele pornesc AL. [Rus. BORONA].

boroánă și b-ónă (oa dift.) f., pl. e (rus. boroná, pol. brona, bg. braná, boroană, de unde și ung. borona. Bern. 1, 73). Est. Grapă cu colți de fer de sfărămat bulgăriĭ după arat. – Și borînă (Munt. Dobr.) și -únă.

borană² sf vz boroană

borână sf vz boroană

boron sn vz boroană

boronă sf vz boroană

borună sf vz boroană

boronă s.f. v. boroană.

borună s.f. v. boroană.

❍BORUNĂ... = BOROANĂ...

BORONĂ s. f. v. boroană.

BORUNĂ s. f. v. boroană.

borînă V. boroană.

borúnă v. boroánă.

boroană (reg.) s. f., g.-d. art. boroanei; pl. boroane

boroană (reg.) s. f., g.-d. art. boroanei; pl. boroane

boroană s. f., g.-d. art. boroanei; pl. boroane

boroană, -roane.

boroană (boroane), s. f. – Grapă, greblă. Mag. borona, sau rut., rus. borona (DAR). Cuvînt regional, mai puțin curent decît sinonimul său grapă. – Der. boroni, vb. (a grebla).

BOROANĂ s. v. grapă.

boroană s. v. GRAPĂ.