BOXĂ, boxe, s. f. 1. Despărțitură, compartiment de dimensiuni reduse în interiorul unui local, al unei încăperi, al unei case (pentru servicii auxiliare, depozitare etc.). ♦ Despărțitură într-un grajd, făcută pentru un singur animal. 2. Compartiment mic, despărțit de sala principală a unui restaurant; separeu. 3. Parte din sala unui tribunal, unde stau acuzații în cursul unui proces. 4. Compartiment amenajat la malul unei ape, care servește la parcarea ambarcațiunilor cu motor. ♦ Ladă care servește la încărcarea și la descărcarea animalelor (de) pe o navă. 5. Incintă acustică. – Din fr. box.

boxă sf [At: DEX² / Pl: ~xe / E: fr box] 1 Despărțitură de dimensiuni reduse în interiorul unui local, al unei încăperi, al unei case (pentru acuzați la tribunal, pentru o masă separată la restaurant etc.). 2 Despărțitură într-un grajd, făcută pentru un singur animal. 3 Compartiment amenajat la malul unei ape, care servește la parcarea ambarcațiunilor cu motor. 4 Ladă care servește la încărcarea și la descărcarea animalelor (de) pe o navă. 5 Incintă acustică. 6 Debara.

boxă s.f. 1 (constr.) Despărțitură, compartiment de dimensiuni reduse al unei încăperi, al unei case, care este destinat unor servicii auxiliare, care este folosit ca depozit etc. Pivniță cu două boxe. ♦ Despărțitură într-un grajd, pentru un singur animal. 2 Compartiment de dimensiuni reduse, despărțit de sala principală a unui restaurant; separeu. Grupul e condus la masa rezervată, așezată oblic într-un fel de boxă (CA. PETR.). 3 (jur.) Parte dintr-o sală la tribunal, amenajată special, unde stau acuzații în cursul unui proces. Boxa acuzaților. 4 (nav.) Compartiment amenajat pe malul unei ape, care servește la parcarea ambarcațiilor cu motor. 5 Loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapidă a mașinilor, pentru alimentare cu benzină etc. 6 Ladă care servește la transportarea (încărcarea și descărcarea) animalelor pe o navă. 7 Incintă acustică; difuzor. • pl. -e. /<fr., engl. box.

*BOXĂ (pl. -xe) sf. Despărțitură într’un grajd pentru un singur cal [fr. < engl.].

BOXĂ, boxe, s. f. 1. Despărțitură, compartiment de dimensiuni reduse, în interiorul unui local, al unei încăperi, al unei case (pentru acuzați la tribunal, pentru o masă separată la restaurant etc.). ♦ Despărțitură într-un grajd, făcută pentru un singur animal. ♦ Compartiment amenajat la malul unei ape, care servește la parcarea ambarcațiilor cu motor. ♦ Ladă care servește la încărcarea și la descărcarea animalelor (de) pe o navă. 2. (Fam.) Incintă acustică. – Din fr. box.

BOXĂ, boxe, s. f. Despărțitură, compartiment înăuntrul unui local (la tribunal pentru acuzați, la restaurant pentru mese separate). Luptele din februarie 1933 și procesul ceferiștilor – în cursul căruia tovarășul Gheorghiu-Dej a transformat boxa acuzaților într-o tribună de demascare- și acuzare a burgheziei și imperialismului – au stîrnit o puternică mișcare de solidaritate internațională. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2586. Grupul e condus la masa rezervată, spre dreapta, așezată oblic într-un fel de boxă. CAMIL PETRESCU, T. II 87. ♦ Despărțitură într-un adăpost de animale (în special de cai), pentru izolare. ♦ Compartiment mic în interiorul unui edificiu, destinat, unor servicii auxiliare. Pivniță cu două boxe.

BOXĂ, boxe, s. f. Despărțitură, compartiment înăuntrul unui local (pentru acuzați, la tribunal, pentru o masă separată, la restaurant). ♦ Despărțitură într-un grajd, pentru izolare. ♦ Compartiment mic în interiorul unei case, destinat unor servicii auxiliare. – Fr. boxe (<engl.).

BOXĂ s.f. Compartiment în interiorul unei construcții, al unui local, al unei încăperi etc.; (spec.) despărțitură într-un grajd etc. pentru un singur animal. ♦ (Mar.) Ladă care servește la încărcarea și descărcarea animalelor pe o navă. [< engl., fr. box].

BOXĂ s. f. 1. compartiment în interiorul unei construcții, al unui local, al unei încăperi. ◊ parte dintr-o sală de tribunal, în care iau loc acuzații în cursul proceselor. ◊ despărțitură într-un grajd. ◊ compartiment la malul unei ape pentru parcarea ambarcațiilor cu motor. 2. loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapidă a mașinilor. 3. ladă care servește la încărcarea-descărcarea animalelor pe o navă. 4. incintă acustică. (< fr. box)

boxă s. f. 1977 Incintă acustică v. autostop, casetofon (din engl. box; DEX-S)

BOXĂ ~e f. Compartiment de dimensiuni reduse îngrădit sau izolat în interiorul unui local. /<fr. boxe

*bóxă f., pl. e (engl. box. V. busolă). Despărțitură a unuĭ cal în grajd orĭ a unuĭ acuzat la judecată.

boxer² sm [At: DN³ / Pl: ~i / E: fr boxer] Câine de pază puternic, cu pielea capului cutată și părul scurt și aspru.

boxer¹ s.m. (sport) Persoană care practică boxul; pugilist. • pl. -i. /<fr. boxeur.

boxer² s.m. Rasă de cîini de pază, de origine germană, cu gambele foarte lungi, cu urechile dispuse vertical, cu pielea de pe cap cutată, cu părul scurt, de culoare arămie, aspru și strălucitor; cîine care aparține acestei rase. • pl. -i. /<fr. boxer, germ. Boxer.

boxer³ s.m. pl. Poreclă dată de europeni chinezilor participanți la răscoala din 1899-1901. • pl. -i. /<fr., engl. boxers.

boxă s. f., g.-d. art. boxei; pl. boxe

boxă s. f., g.-d. art. boxei; pl. boxe

boxă s. f., g.-d. art. boxei; pl. boxe

boxe s. f. pl. sâni de femeie.