brașoavă af [At: CREANGĂ, P. 252 / Pl: ~ve / E: Brașov] 1 Minciună. 2 (Îvp; îe) A fi bun de ~ ve A fi bun de rele. 3 (Îae) A fi mincinos.

brașoavă s.f. (fam.; mai ales la pl.) Minciună, palavră. Acuș se face ziua, și tu nu mai stinchești cu brașoave de-ale tale. (CR.). ◊ Expr. A fi bun de brașoave = a fi mincinos ori pus pe fapte rele. A spune brașoave = a pălăvrăgi. • pl. -e. /de la nm. pr. (oraș în România) Brașov, cu aluzie la marfa din Brașov sau la comportamentul arogant al negustorilor brașoveni din trecut.

BRAȘOAVĂ (pl. -ve) sf. familiar Minciună, palavră: du-te, omule, de unde ai venit, că nu ți se trec brașoavele pe la noi (ALECS.) [Brașov, ai cărui negustori, aducîndu-și marfa în țară, o lăudau peste măsură].

BRAȘOAVĂ, brașoave, s. f. (Familiar, mai ales la pl.) Vorbă lipsită de temei; palavră, minciună. N-avem timp de brașoave! Lasă-ne cu prostiile tale! PAS, L. I 140. Șiretul, înadins ne duce-așa departe, ca să nu băgăm noi de seamă că ne spune brașoave. VLAHUȚĂ, O. AL. I 24. Ia tacă-ți gura, măi Gerilă... Acuș se face ziuă, și tu nu mai stinchești cu brașoave de-ale tale. CREANGĂ, P. 252.

BRAȘOAVĂ, brașoave, s. f. (Fam.) Palavră, minciună. – Din Brașov.

BRAȘOAVĂ ~e f. mai ales la pl. pop. Vorbă goală; afirmație neserioasă; balivernă; palavră; fleac. [Sil. -șoa-vă] /Din Brașov n. pr.

brașoávă f., pl. e. Un fel de covrigĭ cu sare, numițĭ așa după numele orașuluĭ Brașov. Fig. Iron. Palavre, mincĭunĭ gogonate (ca și gogoșĭ, după numele prăjiturilor numite „gogoșĭ”).

brașoavă (fam.) s. f., g.-d. art. brașoavei; pl. brașoave

brașoavă (fam.) s. f., g.-d. art. brașoavei; pl. brașoave

brașoavă s. f., g.-d. art. brașoavei; pl. brașoave

vânzător de brașoave / de gogoși expr. mincinos, palavragiu.

BRAȘOAVĂ s. v. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.

brașoavă s. v. INVENȚIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITURĂ. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ.

A spune brașoave – Brașoave înseamnă palavre, minciuni. Cuvîntul vine de la Brașov, iar expresia, de la negustorii brașoveni de odinioară care, aducîndu-și marfa la țară, o recomandau cu tot felul de laude exagerate, de baliverne și reclame viclene. „Siretul, înadins ne duce-așa departe – scria Vlahuță – ca să nu băgăm noi de seamă că ne spune brașoave.” (Opere alese, vol. II, pag. 24). IST.