brei s.m. Compuse: (bot.; reg.) brei-de-pădure = plantă mică, erbacee, perenă, cu tulpina ramificată, cu frunzele opuse, avînd florile verzui și fructul în formă de capsulă, răspîndită în pădurile umbroase și folosită în medicina populară ca laxativ (Mercurialis perennis); brei-de-cîmp = trepădătoare (Mercurialis annua). • pl. brei. /<bg. брей.

BREI s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.

BREI ~ m. Plantă erbacee perenă cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în locuri umbroase. [Monosilabic] /<bulg. brei

TREPĂDĂTOARE ~ori f. Plantă erbacee otrăvitoare cu tulpina ramificată, cu frunze opuse și cu flori verzui, dispuse în spice, folosită în scopuri medicinale. /a trepăda + suf. ~toare

brei s. m., pl. brei, art. breii

trepădătoare (plantă) s. f., g.-d. art. trepădătorii; pl. trepădători

brei s. m. – Mușchi (Mercurialis perennis). – Var. brii, brie. Origine necunoscută. Este posibil să fie în legătură cu gr. βρύον, de unde brionia (Diculescu, Elementele, 484). Bg. brei (Candrea; Scriban) pare a proveni din rom.

MERCURIALIS L., TREPĂDĂTOARE, fam. Euphorbiaceae. Gen originar din Europa și estul Asiei, 8 specii, erbacee, nu prea decorative, fără suc lăptos. Flori dioi-Fig. 190. Euphorbia bojeri

BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trepădătoare.

BREI s. v. împărăteasă, mutătoare, trepădătoare.

TREPĂDĂTOARE s. (BOT.; Mercurialis annua) (reg.) brei, slăbănog, buruiană-câinească.

TREPĂDĂTOARE s. v. brei.