BRIDĂ, bride, s. f. 1. Gaică prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă. 2. Piesă metalică în formă de „U”, care face legătura între arcuri și osii. ♦ Piesă metalică în forma unei coroane circulare, care se aplică pe tuburi, pentru îmbinarea lor. 3. (Med.) Aderență (1). – Din fr. bride.

bridă sf [At: IOANOVICI, TEHN. 294 / Pl: ~de / E: fr bride] 1 Gaică prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă. 2 (Teh) Piesă metalică în formă de „U”, care face legătura între arcuri și osii. 3 (Teh) Piesă metalică în forma unei coroane circulare, care se aplică pe tuburi, la îmbinarea lor. 4 (Teh) Margine răsfrântă a capetelor, care servește la îmbinarea acestora. 5 (Med) Aderență. 6 (Bot; reg) Brânca(4)-ursului.

bridă s.f. 1 Gaică de stofă, de ață etc. prin care se trece cordonul sau cu care se încheie o copcă. 2 (tehn.) Piesă metalică în formă de „U” care face legătura între arcuri și osii. ♦ Piesă metalică în formă de coroană circulară, care se aplică pe tuburi la îmbinarea lor. 3 Piesă din oțel care servește la solidarizarea unor piese asamblate. 4 (med.) Mănunchi de fibre conjunctive, format în organism ca urmare a unui proces inflamator; aderență. • pl. -e. /<fr. bride.

BRIDĂ, bride, s. f. 1. Gaică prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă. 2. Piesă metalică în formă de „U”, care face legătura între arcuri și osii. ♦ Piesă metalică în forma unei coroane circulare, care se aplică pe tuburi, la îmbinarea lor; marginea răsfrântă a capetelor tuburilor, servind la îmbinarea acestora. 3. (Med.) Aderență (1). – Din fr. bride.

BRIDĂ, bride, s. f. 1. Cheotoare»au gaică, făcută din stofă sau ață, prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă. 2. Piesă metalică în formă de «U», care face legătura între arcuri și osii. ♦ Piesă metalică, în forma unei coroane circulare, aplicată pe tuburi; marginea răsfrîntă, de formă circulară, a capetelor tuburilor, servind la îmbinarea acestora; planșă. 3. Fascicul sau șuviță de fibre conjunctive, care se formează în organism ca urmare a unui proces de inflamație. V. aderență.

BRIDĂ, bride, s. f. 1. Gaică prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă. 2. Piesă metalică în formă de „U”, care face legătura între arcuri și osii. ♦ Piesă metalică în forma unei coroane circulare, care se aplică pe tuburi, la îmbinarea lor; marginea răsfrîntă a capetelor tuburilor, servind la îmbinarea acestora. 3. Fascicul de fibre conjunctive care se formează în organism ca urmare a unui proces de inflamație. – Fr. bride.

BRIDĂ s.f. 1. Gaică de stofă, de ață etc. prin care se trece cordonul. 2. Piesă metalică care leagă arcurile de osii. ♦ Coroană metalică servind la îmbinarea tuburilor. 3. Mănunchi de fibre conjunctive, format în organism ca urmare a unui proces inflamator. V. aderență. [< fr. bride].

BRIDĂ s. f. 1. gaică de stofă, de ață etc. prin care se trece cordonul. 2. piesă metalică care leagă arcurile de osii. 3. legătură din (sârmă de) oțel pentru solidarizarea unor piese asamblate. ◊ coroană metalică la îmbinarea tuburilor. 4. mănunchi de fibre conjunctive, format în organism ca urmare a unui proces inflamator; aderență. (< fr. bride)

BRIDĂ ~e f. 1) Bentiță (din stofă sau din ață) prin care se trece cordonul sau cingătoarea. 2) tehn. Piesă metalică de formă circulară, folosită pentru solidarizarea unor piese. /<fr. bride

bridă s. f., g.-d. art. bridei; pl. bride

bridă s. f., g.-d. art. bridei; pl. bride

bridă s. f., g.-d. art. bridei; pl. bride

BRIDĂ s. 1. (TEHN.) flanșă. (~ pentru solidarizarea unor piese.) 2. v. aderență.

BRIDĂ s. 1. (TEHN.) flanșă. (~ pentru solidarizarea unor piese.) 2. (MED.) aderență. (Are o ~ la pleură.)