briză sf [At: PONI, F. 185 / Pl: ~ze / E: fr brise] 1 Vânt ușor, care suflă regulat la țărmul mării ziua, de la mare spre uscat, iar noaptea în sens invers. 2 (Pex) Boare.

briză s.f. (meteor.) Vînt ușor, care suflă regulat la țărmul mării, ziua de la mare spre uscat, iar noaptea în sens invers. ◊ Briză montană = vînt care suflă în amurg spre văi, iar dimineața spre culmi. ◊ Fig. Acest fapt... este o briză răcoroasă pentru inima ta (IBR.). ♦ Ext. Adiere, boare. • pl. -e. / <fr. brise.

*BRIZĂ (pl. -ze) sf. 🌦 Vînt lin, boare, adiere [fr.].

BRIZĂ, brize, s. f. Vînt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; boare. O briză... se menținea încă îndărătnică, stricînd linia de front a navelor în larg.

BRIZĂ, brize, s. f. Vînt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare. – Fr. brise.

BRIZĂ s.f. Vînt ușor, regulat, de la țărmul mării, care suflă în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare. ♦ (Fig.) Adiere, boare. [< fr. brise].

BRIZĂ s. f. vânt periodic ușor, care suflă la țărmul mării ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, în amurg, spre văi, iar dimineața spre culmi; (p. ext.) adiere, boare. (< fr. brise)

BRIZĂ ~e f. 1) Vânt ușor, regulat, care suflă la țărmul mării, ziua înspre uscat, iar noaptea înspre mare. 2) fig. Suflare ușoară, răcoroasă și plăcută (de vânt); boare; adiere. /<fr. brise

briză s. f., g.-d. art. brizei; pl. brize

briză s. f., g.-d. art. brizei; pl. brize

briză s. f., g.-d. art. brizei; pl. brize

briză (brize), s. f. – Vînt ușor, adiere, boare. Fr. brise.