BROBOADĂ, broboade, s. f. Basma mare și groasă (de lână), purtată de femei pe cap sau pe umeri. – Cf. bg. podbradka.

broboadă sf [At: SLAVICI, N. II, 33 / V: brobod, brobodă / Pl: ~de / E: ns cf bg подбродка] Basma mare și groasă cu care se leagă femeile la cap sau o poartă pe spate Si: (înv) brobodealnic Cf bariș, boccea, cârpă, grimea, maramă, năframă, rariță, testemel, tulpan.

broboadă s.f. Basma mare (de lînă), cu care femeile își acoperă capul sau pe care o poartă pe umeri; năframă. Îi pusese țărănește o broboadă albastră de mătase (IBR.). • pl. -e. /cf. bg. подбрадка.

BROBOADĂ (pl. -de) sf. 🎩 Basma mare, de lînă, cu care se leagă femeile la cap sau pe care o poartă pe spate; boccea (🖼 615): cu aceeași ~ ruptă... ar pleca bucuroasă și nici nu s’ar mai uita în urmă (VLAH.).

BROBOADĂ, broboade, s. f. Basma mare și groasă (de lână) cu care se leagă femeile la cap sau pe care o poartă pe spate. – Cf. bg. podbradka.

BROBOADĂ, broboade, s. f. Basma (de lînă, de mătase etc.) cu care se leagă, se îmbrobodesc femeile la cap sau pe care o poartă pe spate; tulpan, năframă, maramă. Mătușa Măndița își trase mult broboada pe ochi. CAMILAR, TEM. 241. Purta cațaveică de vulpe cu fața albastră ș-o broboadă albă legată ca un turban. SADOVEANU, P. M. 56. Duce sfat din casă-n casă Că n-am broboade de mătasă, N-am șorț cu flori – și dacă n-am, Ce-i pasă? COȘBUC, P. I 126.

BROBOADĂ, broboade, s. f. Basma mare cu care se leagă femeile la cap sau pe care o poartă pe spate. – Comp. bg. podbradka.

BROBOADĂ ~e f. Basma mare de lână folosită, mai ales de femei, pentru a-și acoperi capul. /<bulg. podbradka

broboadă f. înveliș de cap; bariș, boccea, maramă, ștergar, testemel. [Abstras din probodi].

broboádă și (Olt., Munt. vest) proboádă și pobroádă f., pl. e (bg. podbrádka și -dia, d. pod, pe dedesupt, și brada, barbă. V. îmbrobodesc, zăbranic). Vest. Bertă, învălitoare maĭ groasă cu care femeie îșĭ acopere capu. V. maramă, testemel, tulpan.

brobod sn vz broboadă

brobodă sf vz broboadă

propoadă^[1] sf vz broboadă

broboadă s. f., g.-d. art. broboadei; pl. broboade

broboadă s. f., g.-d. art. broboadei; pl. broboade

broboadă s. f., g.-d. art. broboadei; pl. broboade

broboadă, -de.

BROBOADĂ s. (rar) fișiu, (reg.) îmbrobodea, îmbrobodeală, (Transilv., Maram. și Bucov.) pânzătură. (Și-a pus ~ pe umeri.)

BROBOADĂ s. (rar) fișiu, (reg.) îmbrobodea, îmbrobodeală, (Transilv., Maram. și Bucov.) pînzătură. (Și-a pus ~ pe umeri.)

broboadă (broboade), s. f. – Basma mare, șal. – Var. brobod(ă), proboadă, pobroadă. Forma autentică este cea a var. proboadă. Din bg. podbraždam perf. podbradja „a-și pune pe cap o basma care se înnoadă sub bărbie”, podbranka „basma” (Weigand, Jb, XV, 168; Densusianu, GS, VI, 362). Apropierea propusă de Cihac, II, 640, cu ngr. μπολοῦλα este inutilă. Der. desbrobodi, vb. (a-și scoate basmaua); îmbrobodi, vb. (a-și acoperi capul; a acoperi, a ascunde; a înșela, a ademeni, a duce cu vorba); îmbrobodeală, s. f. (acțiunea de a (se) îmbrobodi; ademenire).