opțiuni
  • info

15 definiții pentru brăduleț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRĂDULEȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unui motiv de broderie care imită frunzele de brad (1). – Brad + suf. -uleț.

BRĂDULEȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unui motiv de broderie care imită frunzele de brad (1). – Brad + suf. -uleț.

brăduleț sm [At: ALECSANDRI, P. III, 158 / Pl: ~i / E: brad + -uleț] 1-2 (Șhp) Brăduț (1-2). 3 (Reg) Buruiană nedefinită mai îndeaproape. 4 (Pan; Trs) Cusături pe mânecile iei. 5 Colac împletit care se face în ziua de Sfântul Toader și în ziua de Patruzeci-de-Mucenici.

brăduleț s.m. 1 Brăduț. Sus în vîrf de brăduleț (ALECS.). 2 (țesăt.) Motiv de broderie care imită frunzele de brad, cusut pe mînecile iei. • pl. -i. /brad + -uleț.

BRĂDULEȚ sm. 1 🌿 dim. BRAD: era ’nalt ca un ~ (ISP.) 2 🍽 = BRADOȘ.

BRĂDULEȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. Sus, în vîrf de brăduleț, S-a oprit un șoimuleț. ALECSANDRI, P. P. 31. 2. Nume dat unui motiv de broderie care reproduce imaginea frunzelor de brad.

BRĂDULEȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unui motiv de broderie care imită frunzele de brad. – Din brad + suf. -ul-eț.

brăduléț m. Dim. d. brad.

bradoș (brăduleț) m. numele oltenesc al colăceilor, în chip de om, ce se fac la mucenici (9 Martie). [Varianta Tr. brenduș se opune unei derivări din brad].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brăduleț s. m., pl. brăduleți

brăduleț s. m., pl. brăduleți

brăduleț s. m., pl. brăduleți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRĂDULEȚ s. v. mucenic, sfințișor, sfânt, slăbănog.

BRĂDULEȚ s. v. brăduț.

BRĂDULEȚ s. (BOT.) brădișor, brăduț, (reg.) brădui, brăduiac, brădulete, brăduștean.

brăduleț s. v. MUCENIC. SFINȚIȘOR. SFÎNT. SLĂBĂNOG.

Intrare: brăduleț
brăduleț substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brăduleț
  • brădulețul
  • brădulețu‑
plural
  • brăduleți
  • brăduleții
genitiv-dativ singular
  • brăduleț
  • brădulețului
plural
  • brăduleți
  • brăduleților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brăduleț, brădulețisubstantiv masculin

etimologie:
  • Brad + -uleț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.