BUCĂLAIE, bucălăi, s. f., adj. (Oaie, capră, cățea) cu lâna albă și cu botul și extremitățile membrelor negre sau castaniu-închis. – Bucă + laie.

bucălaie [At: JAHRESBER. XVI, 221 / V: ~col~, ~coliță / Pl: ~lăi / E: bucă + laie] 1 sf Oaie cu botul negru. 2 sf (Rar) Capră cu botul negru. 3 sf (Rar) Cățea cu botul negru. 4 a (D. ovine) Care are lâna albă și botul și extremitățile membrelor negre sau de culoare închisă.

BUCĂLAIE, bucălăi, s. f., adj. (Oaie) cu lâna albă și cu botul și extremitățile membrelor negre sau castaniu-închis. – Bucă + laie.

BUCĂLAIE, bucălăi, s. f. Oaie cu botul negru. Bucălaie, vai de tine! ALECSANDRI, T. 63. ◊ (Adjectival) Mioriță laie, Laie, bucălaie... ALECSANDRI, P. P. 1.

BUCĂLAIE, bucălăi, s. f., adj. f. (Oaie) cu botul negru. – Din bucă + laie.

BUCĂLAIE ~ăi f. și substantival (despre oi) Care are lână albă, iar botul și extremitățile membrelor negre. /bucă + laie

bucălaie a. 1. cu lână albă și botul negru: mioriță bucălaie (v. laie); 2. bucălat: o fetiță roșie și bucălaie.

bucolaie sf vz bucălaie

bucoliță sf vz bucălaie

!bucălaie¹ (cu lâna albă și cu părți de culoare închisă) (pop.) adj. f., pl. bucălăi

bucălaie² (oaie, capră, cățea) (pop.) s. f., art. bucălaia, g.-d. art. bucălăii; pl. bucălăi

bucălaie s. f., art. bucălaia, g.-d. art. bucălaii; pl. bucălăi

bucălaie adj. f., pl. bucălaie/bucălai

bucălaie (f.)

bucălaie, -lăi.

bucălaie, adj. (Oaie) de culoare albă, cu botul negru sau cu capul tot negru. – Din bucă + lai, laie „negru” (DLRM, MDA).

bucălaie, adj. – (ref. la oi) De culoare albă, cu botul negru sau cu capul tot negru (Precup, 1926; Latiș, 1993). – Din bucă (< lat. bucca „gură” > rom. bucă „obraz”) + lai, laie „negru” (DLRM, MDA).

bucălaie, adj. – (ref. la oi) De culoare albă, cu botul negru sau cu capul tot negru (Precup 1926; Latiș 1993). – Bucă (< lat. bucca „gură” > rom. bucă „obraz”) + lai, laie „negru”.