21 de definiții pentru buche

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). – Din sl. buky.

BUCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). – Din sl. buky.

buche sf [At: CANTEMIR, HR. 306 / V: buchea[1] / Pl: buchi / E: vsl боуки] 1 Numele celei de-a doua litere a alfabetului chirilic. 2 (Pex) Literă. 3 (Pex) Literă a alfabetului chirilic Si: slovă, potcoavă. 4 (Pex) Scriere. 5 (Pex; îlav) După ~ a cărții Conform regulii. 6 (Pop; îe) A nu ști ~ A nu ști nimic. 7 (Pop; îe) A spune cuiva buchile A spune cuiva părerea fără înconjur. 8 (Pan; reg) Smoc de păr sub buza de jos. modificată

  1. buchebuchea Ladislau Strifler

buche s.f. Nume dat celei de a doua literă din alfabetul chirilic corespunzînd sunetului „b”. ♦ Semn grafic pentru această literă (б). ♦ Gener. Literă (chirilică). Nu cunoaște nici o buchie. ◊ Buche slavonă v. slavon. ♦ (la pl.) Alfabet chirilic; literele acestui alfabet. Mama mă învăța buchile înainte de-a mă da la școală (SADOV.). ♦ Ext. Cunoștințe elementare de scris și citit. Buchea poate s-o învețe și acasă (CR.). ◊ Buchea cărții = a) exact ca în carte, reprodus mecanic; b) conform regulilor. ◊ Expr. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic. A fi cu buche = a se potrivi bine; a avea un tîlc, un dedesubt. Taci, că-i cu buche, l-am potcovit bine... (CR.). A spune cuiva buchile = a spune cuiva părerea direct, fățiș. Numai să-l întîlnească, îi va spune ea buchiile (AGÂR.). • pl buchi, -chii și buchea s.f. /<sl. veche боукꙑ.

BUCHE, BUCHI sf. 🖋 1 Slova Б din alfabetul cirilic: nu străbătuserăm încă în adîncimile tainicului buchi-az: ba (SLV.) 2 Pr. ext. figurat Slovă, literă: puneau cît mai puține buchi... ca să facă economie de timp și de hîrtie (I. -GH.) 3 pl. Alfabetul (în spec. cirilic): buchile slovenéște le-au făcut singur Sf. Constantin (PRV. -MB.); învață buchile pe de rost, ca să le știi poimîne (NEGR.) 4 Carte scrisă cu cirilice: știa mai ales să tîlcuească de minune buchile bătrînești (GRIG.) 5 Scrisul și cititul, elementele începătoare ale scrisului și cititului: nu prea am învățat buche (CAR.) 6 fig. Nimic: nu știe ~, nu știe două buchi, nu știe nimic; nu știe să descurce două buchi la giudecătorie (ALECS.) [vsl. buky].

BUCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic (de care s-au servit romînii pînă pe la mijlocul secolului al XIX-lea); p. ext. (de obicei la pl.) litere, alfabet, rînduri scrise. Plînge dascălul, pierde șirul buchilor și începe a încurca răspunsurile slujbei. GALAN, Z. R. 59. Mama mă învăța buchile înainte de-a mă da la școală. SADOVEANU, P. M. 54. Ochii... m-au lăsat de tot... nu mai văd de loc buchile. REBREANU, R. I 106. Mă puse întîi la buchi. NEGRUZZI, S. I 247. ◊ Expr. (În legătură cu verbele «a învăța», «a recita», «a ști» etc.) Buchea cărții = (a învăță etc.) exact ca în carte, în chip mecanic, fără interpretare personală. ♦ Elemente rudimentare de învățătură; scris-citit. A mai învățat... și vreo trei buchi. SLAVICI, O. I 312. Citit-am cum este rostul; vezi bine că nu-n zadar Am tot învățat la buche. Sînt dascăl! Sînt cărturar. HASDEU, R. V. 29. ◊ Expr. A fi (tot) la buchi = a fi începător în ale învățăturii. A nu ști buche = a nu ști nimic. A fi cu buche = a se potrivi bine, a se nimeri cum trebuie; a fi cu tîlc, a avea un dedesubt. Taci, că-i cu buche, l-am potcovit bine... De nu cumva s-ar răzgîndi. CREANGĂ, P. 41. – Variante: buchea, buchele (CREANGĂ, A. 104), buchie, buchii (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 2/2), s. f.

BUCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. ext. literă; alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (în ale învățăturii). A nu ști buche = a nu ști nimic. [Var.: buchea, buchie s. f.] – Slav (v. sl. buky).

BUCHE ~i f. 1) A doua literă din alfabetul chirilic. 2) Fiecare dintre semnele grafice, care alcătuiesc un alfabet; literă. * A se ține de ~ea legii a face totul în conformitate cu legea. A nu ști (o) ~ a nu ști nimic; a nu avea idee de nimic. 3) Cunoștințe elementare de scris și de citit. /<sl. buky

buche f. 1. a doua literă a alfabetului slav; 2. pl. alfabetul cirilic, slove: nu știe buchile; 3. (ironic) știință, învățătură: bucheaua poate s’o învețe și acasă cine vrea CR.; 4. fig. pont: taci că-i cu buche, l’am potcovit bine CR. [Slav. BUKI, literă, litera b].

búche f. (vsl. buky, bukŭ, fag, litera B, d. got. bôka, literă, germ. buch, carte, buche, fag. De aicĭ și Bucovina „făget”). Vechĭ. Azĭ. fam saŭ iron. Litera B chirilică. Literă, slovă (maĭ ales chirilică). A învăța buchea cărțiĭ, a învăța (o lecțiune) cuvînt cu cuvînt. A fi buche, a fi bucher, ignorant, prost.

buchea sf vz buche

buchea s.f. v. buche.

BUCHEA s. f. v. buche.

BUCHEA s. f. v. buche.

BUCHIE s. f. v. buche.

BUCHIE s. f. v. buche.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

buche s. f., art. buchea, g.-d. art. buchii; pl. buchi

buche s. f., art. buchea, g.-d. art. buchii; pl. buchi

buche s. f., art. buchea, g.-d. art. buchii; pl. buchi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUCHE s. v. literă, slovă.

buche s. v. LITERĂ. SLOVĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

buche (buchi), s. f.1. A doua literă a alfabetului chirilic. – 2. Literă în general. – 3. Pic, strop, nimic. Sl. buky (Cihac, II, 30). – Der. bucher, s. m. (elev începător; novice; elev care învață mult pe dinafară); bucheri, vb. (a silabisi; a citi); bucherie, s. f. (rudimente, învățătură elementară); buchini, vb. (a silabisi); bucherisi, vb. (a silabisi); buchisi (var. buchisa), vb. (a silabisi; a învăța), ușor de confundat cu omonimul său a buchisi (< bucși); buchiseală, s. f. (lucrare școlară); bucvar (var. bu(c)far, buhvar(iu)), s. n. (înv.; caiet, carte). Pentru buchini și var. bughini, bunghini (care ajung să însemne „a lucra cu caznă, stricîndu-și vederea, în poziția caracteristică a celui care învață”, interpretat greșit de Tiktin plecînd de la fr. bouquiner, cf. Graur, BL, VI, 141.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a nu ști o boabă / o boacă / o buche expr. 1. a nu ști nimic, a fi complet ignorant. 2. a fi necultivat / neșcolit.

Intrare: buche
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buche
  • buchea
plural
  • buchi
  • buchile
genitiv-dativ singular
  • buchi
  • buchii
plural
  • buchi
  • buchilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buchea
  • bucheaua
plural
  • buchele
  • buchelele
genitiv-dativ singular
  • buchele
  • buchelei
plural
  • buchele
  • buchelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buchie
  • buchia
plural
  • buchii
  • buchiile
genitiv-dativ singular
  • buchii
  • buchiei
plural
  • buchii
  • buchiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buche, buchisubstantiv feminin

  • 1. A doua literă din alfabetul chirilic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Literă, slovă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mama mă învăța buchile înainte de-a mă da la școală. SADOVEANU, P. M. 54. DLRLC
      • format_quote Ochii... m-au lăsat de tot... nu mai văd de loc buchile. REBREANU, R. I 106. DLRLC
      • format_quote Mă puse întîi la buchi. NEGRUZZI, S. I 247. DLRLC
      • chat_bubble A se ține de buchea legii = a face totul în conformitate cu legea. NODEX
    • 1.2. prin generalizare de obicei (la) plural Cunoștințe elementare de scris și citit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: alfabet
      • format_quote A mai învățat... și vreo trei buchi. SLAVICI, O. I 312. DLRLC
      • format_quote Citit-am cum este rostul; vezi bine că nu-n zadar Am tot învățat la buche. Sînt dascăl! Sînt cărturar. HASDEU, R. V. 29. DLRLC
    • 1.3. prin generalizare Rânduri scrise. DLRLC
      • format_quote Plînge dascălul, pierde șirul buchilor și începe a încurca răspunsurile slujbei. GALAN, Z. R. 59. DLRLC
    • chat_bubble Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A fi cu buche = a se potrivi bine, a se nimeri cum trebuie; a fi cu tâlc, a avea un dedesubt. DLRLC
      • format_quote Taci, că-i cu buche, l-am potcovit bine... De nu cumva s-ar răzgîndi. CREANGĂ, P. 41. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.