8 definiții pentru bucătărioară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUCĂTĂRIOARĂ, bucătărioare, s. f. Diminutiv al lui bucătărie (1). [Pr.: -ri-oa-] – Bucătărie + suf. -ioară.
BUCĂTĂRIOARĂ, bucătărioare, s. f. Diminutiv al lui bucătărie (1). [Pr.: -ri-oa-] – Bucătărie + suf. -ioară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bucătărioară sf [At: DEX2 / P: ~ri-oa~ / Pl: ~re / E: bucătărie + -ioară] 1-2 (Șhp) Bucătărie (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bucătărioară s.f. Dim. al lui bucătărie. Cum am intrat în bucătărioară, am fluierat ușurel (SADOV.). • sil. -ri-oa-. pl. -e. /bucătărie + -ioară.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUCĂTĂRIOARĂ, bucătărioare, s. f. Diminutiv al lui bucătărie. Cum am intrat în bucătărioară, am fluierat ușurel. SADOVEANU, N. F. 23. – Pronunțat: -ri-oa-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUCĂTĂRIOARĂ, bucătărioare, s. f. Diminutiv al lui bucătărie (1).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bucătărioară (desp. -ri-oa-) s. f., g.-d. art. bucătărioarei; pl. bucătărioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bucătărioară (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. bucătărioarei; pl. bucătărioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bucătărioară s. f. (sil. -ri-oa-), g.-d. art. bucătărioarei; pl. bucătărioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ri-oa-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bucătărioară, bucătărioaresubstantiv feminin
-
- Cum am intrat în bucătărioară, am fluierat ușurel. SADOVEANU, N. F. 23. DLRLC
-
etimologie:
- Bucătărie + -ioară. DEX '98 DEX '09