opțiuni
  • info

9 definiții pentru buimăcit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUIMĂCIT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci.

BUIMĂCIT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci.

buimăcit2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 227 / Pl: ~ciți, ~e / E: buimăci] Buimac.

buimăcit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: buimăci] Buimăcire.

buimăcit, -ă adj. (pop.) Buimac. • pl. -ți, -te. /v. buimăci.

BUIMĂCIT adj. p. BUIMĂCI. Zăpăcit, năuc, uluit, amețit: unde? îl întrebă ea, ~ă, ca și cum ar fi deșteptat-o din somn (VLAH.) .

BUIMĂCIT, -Ă, buimăciți, -te, adj. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Buimac. Oamenii,.. buimăciți de somn au pus mîna pe arme ș-au dat să iasă pe uși. SADOVEANU, F. J. 747. Tîrziu, cînd se trezi Stamati, buimăcit încă de somn, dădu cu ochii de scrisoarea lăsată de poștaș. BART, E. 21. Capu-i vuia buimăcit ca într-un incendiu. VLAHUȚĂ, O. A. 123. ◊ (Determinat prin «de cap») Mărșăluiți în străin război... buimăciți de cap, Sălbătăciți, otrăviți. TOMA, C, V. 209. ◊ Fig. Plopii... lung privesc Buimăciți spre mine. COȘBUC, P. I 261. ◊ (Substantivat) Popii se uitau unii la alții ca niște buimăciți. NEGRUZZI, S. I 227.

BUIMĂCIT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUIMĂCIT adj. 1. v. buimac. 2. v. zăpăcit.

BUIMĂCIT adj. 1. amețit, buimac, năuc, năucit, tîmpit, zăpăcit, (pop.) bîiguit, capiu, uluit, (reg.) buimatic, hăbăuc, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehui. (S-a sculat ~.) 2. aiurit, buimac, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăștiat. (Om ~.)

Intrare: buimăcit
buimăcit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buimăcit
  • buimăcitul
  • buimăcitu‑
  • buimăcită
  • buimăcita
plural
  • buimăciți
  • buimăciții
  • buimăcite
  • buimăcitele
genitiv-dativ singular
  • buimăcit
  • buimăcitului
  • buimăcite
  • buimăcitei
plural
  • buimăciți
  • buimăciților
  • buimăcite
  • buimăcitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buimăcit, buimăcităadjectiv

  • 1. Buimac, zăpăcit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: buimac zăpăcit
    • format_quote Oamenii,.. buimăciți de somn au pus mîna pe arme ș-au dat să iasă pe uși. SADOVEANU, F. J. 747. DLRLC
    • format_quote Tîrziu, cînd se trezi Stamati, buimăcit încă de somn, dădu cu ochii de scrisoarea lăsată de poștaș. BART, E. 21. DLRLC
    • format_quote Capu-i vuia buimăcit ca într-un incendiu. VLAHUȚĂ, O. A. 123. DLRLC
    • format_quote Mărșăluiți în străin război... buimăciți de cap, Sălbătăciți, otrăviți. TOMA, C, V. 209. DLRLC
    • format_quote figurat Plopii... lung privesc Buimăciți spre mine. COȘBUC, P. I 261. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Popii se uitau unii la alții ca niște buimăciți. NEGRUZZI, S. I 227. DLRLC
etimologie:
  • vezi buimăci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.