bulboacă sf [At: DEX² / Pl: ~ace / E: ns cf bulbuc] (Reg) Vâltoare.

bulboacă s.f. (reg.) Vîltoare. Îl băgară într-un sac..., îl aruncară în bulboacă (DOS.). ♦ Scoc (la moară), pl. -ce. și bolboacă, bîlboacă s.f. /cf. bulbuc.

BULBOACĂ, BOLBOACĂ (pl. -ce), BULBOANĂ, BOLBOANĂ (pl. -ne) sf. Adîncătură într’un rîu unde apa se învîrtește și formează un vîrtej: Cum adoarme la bulboace, Săpînd malul năsipos ALECS.; desupra bulboanei de sub roată priveam în unda limpede jocul peștilor SAD.; Inelul Doamnei în fundul bulboanei GOR. (ghicitoare despre „soare”) [bulbuca].

BULBOACĂ, bulboace, s. f. (Reg.) Vîltoare. – Din bulb[oană] + suf. -oacă.

bulboacă f. locul unui râu unde apa e adâncă, vârtej de apă, vultoare (de moară): cum adoarme râul la bulboace AL. [V. bulbuc].

bulboácă, bulboánă, hulboánă, bolboácă și holboánă (oa dift.) f., pl. e (bg. glybok, dŭlbok, adînc; rut. hlubókŭ, d. vsl. glonbokŭ, adînc). Est. Loc adînc în rîŭ saŭ în lac și primejdios pentru înotătorĭ (gîldăŭ, ghiol, steoalnă, plisă). – Și hîlboacă și -oană. La Dos. dîlboană, abis. În Tut. (rev. I. Crg. 8, 155) hulboacă, în Trans. duldoacă. În R. S. și Mold. sud dulbínă și (CL. 1924, 195) dulghină (bg. dulbiná), în Ban. tulbínă, în Bihor (Șez. 37, 126) dîlbínă. Forma hulboană și bulb- în Șez. 30, 293. V. afundătoare, anafor, copcă 2, dornă.

bâlboacă sf vz bolboacă

bolboacă sf vz bulboacă

bîlboacă s.f. v. bulboacă.

bolboacă s.f. v. bulboacă.

BOLBOACĂ 👉 BULBOACĂ.

BOLBOACĂ s. f. v. bulboacă.

BULBOĂCĂ, bulboace, s. f. Bulboană. A intrat să se scalde ș-a scăpat într-o bulboacă. VLAHUȚĂ, O. A. II 182. Privesc cum apa... adoarme la bulboace, săpînd malul năsipos. ALECSANDRI, P..A. 124. – Variantă: bolboacă s. f.

bolboacă f. V. bulboacă.

bolboácă și bolboánă V. bulboacă.

hîlboácă și -oánă, V. bulboacă.

holboácă și -oánă, V. bulboacă.

hulboácă și -oánă, V. bulboacă.

tulbínă, V. bulboacă.

bulboacă (reg.) s. f., g.-d. art. bulboacei; pl. bulboace

bulboacă (reg.) s. f., g.-d. art. bulboacei; pl. bulboace

bulboacă s. f., g.-d. art. bulboacei; pl. bulboace

bulboacă, -ce.

BULBOACĂ s. v. bulboană.

BULBOACĂ s. bulboană, ochi, valvîrtej, vîltoare, vîrtej, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulniță, dîlboană, sfredel, șipot, toancă, vîrtecuș, (Transilv. și Ban.) dălbină, (Olt. și Transilv.) dornă, (prin Munt.) șioi, (prin Transilv. și Maram.) știbloancă, (Mold., Bucov. și Transilv.) știoalnă, (Bucov., Transilv. și Mold.) știulboană, (Transilv., Ban. și Olt) toaie, (Ban.) vir, (înv.) smîrc. (~ într-o apă curgătoare.)