3 definiții pentru bulbucire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bulbuci vb. IV. intr. (despre apă) A face bulbuci; a (se) bulbuca. ◊ prez.ind. pers. 3 -ește. /bulbuc + -i.
BULBUCI, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci (I 1); a (se) bulbuca (2). – Din bulbuc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bulbuci vb., ind. prez. 3 sg. bulbucește, imperf. 3 sg. bulbucea; conj. prez. 3 sg. și pl. bulbucească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: bulbucire
bulbucire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bulbuciverb
-
- Din fundul lacului ieșea un glas bulbucind prin undele lacului. RETEGANUL, P. I 48. DLRLC
- Și pe sus o ridica Și-n mare mi-o arunca! Valurile bulbucea. ALECSANDRI, P. P. 28. DLRLC
-
etimologie:
- bulbuc DEX '09 DEX '98