opțiuni
  • info

16 definiții pentru bursuca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURSUCA, bursuc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

bursuca vr [At: ȘINCAI, HR. 200/26 / V: bursurca[1] / Pzi: ~uchez / E: bursuc + -a] (Pfm) 1 A se îmbufna. 2 A se înfuria.

  1. Varianta bursurca nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar, ci busurca. — Ladislau Strifler

bursuca vb. I. refl. (reg.) A se burzului. Văzînd eu atîta fărădelege, mă înfuriai și mă bursucai (POP.). • prez.ind. bursuc. /bursuc + -a.

BURSUCA (-uc) I. vb. refl. A se înfuria, a se umfla (ca bursucul) de mînie, a se burzului; a se bosumfla: mă înfuriai si mă bursucai ca un urs RET. II. vb. tr. Maram. A umfla: Veveriță, pestriță, Nu umfla, Nu bursuca (într’un descîntec de mușcătură de șarpe) .

BURSUCA, bursuc, vb. I. Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

BURSUCA, bursuc, vb. I. Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

BURSUCA, bursuc, vb. I. Refl. (Transilv.) A se burzului. Văzînd eu atîta fărădelege, mă înfuriai și mă bursucai ca un urs. RETEGANUL, P. V 83. Pentr-o mîndră cît o nucă, Toți feciorii se bursucă; Pentru-o fată cît o ceapă, Stau feciorii să se bată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 434.

bursucà v. a se umfla în pene, a se bozumfla.

busurca v vz bursuca

bursuc s.m. 1 (zool.) Viezure (Meles meles). Cine mănîncă untură de bursuc se îngrașă (LEON). ◊ Compar. Stăteau amîndoi ca niște bursuci: se hărțuiseră (NĂD.). 2 (zool.; și bursuc-de-munte) Marmotă. 3 Fig. Om (leneș) gras sau copil îndesat, mic și greoi. Nu ești bărbat, ești un bursuc, un aluat moale (PER.). ♦ Om retras, izolat, ursuz. • pl. -ci. /<tc. borsuk.

2) bursúc (mă), a -á v. refl. (d. bursuc 1). Fam. Mă zbîrlesc, mă burzuluĭesc, mă înfuriĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bursuca (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă bursuc, 2 sg. te bursuci, 3 se bursucă; conj. prez. 1 sg. să mă bursuc, 3 să se bursuce; imper. 2 sg. afirm. bursucă-te; ger. bursucându-mă

!bursuca (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursucă

bursuca vb., ind. prez. 1 sg. bursuc, 3 sg. și pl. bursucă

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bursuca, bursuc, v.r. A se umfla în pene. – Din bursuc „viezure”.

bursuca, vb. refl. – A se umfla în pene (ALR, 1956: 382). – Din bursuc „viezure” (< tc. borsuk).

bursuca, vb. refl. – A se umfla în pene (ALR 1956: 382). – Din bursuc „viezure” (< tc. borsuk) + -a.

Intrare: bursuca
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bursuca
  • bursucare
  • bursucat
  • bursucatu‑
  • bursucând
  • bursucându‑
 singular plural
  • bursucă
  • bursucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bursuc
 (să)
  • bursuc
  • bursucam
  • bursucai
  • bursucasem
a II-a (tu)
  • bursuci
 (să)
  • bursuci
  • bursucai
  • bursucași
  • bursucaseși
a III-a (el, ea)
  • bursucă
 (să)
  • bursuce
  • bursuca
  • bursucă
  • bursucase
plural I (noi)
  • bursucăm
 (să)
  • bursucăm
  • bursucam
  • bursucarăm
  • bursucaserăm
  • bursucasem
a II-a (voi)
  • bursucați
 (să)
  • bursucați
  • bursucați
  • bursucarăți
  • bursucaserăți
  • bursucaseți
a III-a (ei, ele)
  • bursucă
 (să)
  • bursuce
  • bursucau
  • bursucară
  • bursucaseră
verb (V10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • busurca
  • busurcare
  • busurcat
  • busurcatu‑
  • busurcând
  • busurcându‑
 singular plural
  • busurcă
  • busurcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • busurc
 (să)
  • busurc
  • busurcam
  • busurcai
  • busurcasem
a II-a (tu)
  • busurci
 (să)
  • busurci
  • busurcai
  • busurcași
  • busurcaseși
a III-a (el, ea)
  • busurcă
 (să)
  • busurce
  • busurca
  • busurcă
  • busurcase
plural I (noi)
  • busurcăm
 (să)
  • busurcăm
  • busurcam
  • busurcarăm
  • busurcaserăm
  • busurcasem
a II-a (voi)
  • busurcați
 (să)
  • busurcați
  • busurcați
  • busurcarăți
  • busurcaserăți
  • busurcaseți
a III-a (ei, ele)
  • busurcă
 (să)
  • busurce
  • busurcau
  • busurcară
  • busurcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bursuca, bursucverb

  • 1. regional A se burzului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: burzului
    • format_quote Văzînd eu atîta fărădelege, mă înfuriai și mă bursucai ca un urs. RETEGANUL, P. V 83. DLRLC
    • format_quote Pentr-o mîndră cît o nucă, Toți feciorii se bursucă; Pentru-o fată cît o ceapă, Stau feciorii să se bată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 434. DLRLC
etimologie:
  • bursuc DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.