butar sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: bute + -ar] (Îrg) 1 Dogar de buți Si: butnar. 2 (Rar) Persoană care are în seama ei buțile cu vin dintr-o pivniță.

butar s.m. (reg., înv.) Dogar de buți; persoană care are în seama ei buțile cu vin dintr-o pivniță. Pivnicerii și butarii se coborîră sub boltă (ODOB.). • pl. -i. /bute + -ar.

BUTAR sm. 1 🛞 Dogar ¶ 2 ‼ Cel ce are în seama lui buțile cu vin dintr’o pivniță (boierească): pivnicerii și ~ii se coborîră sub boltă ODOB. [bute].

BUTAR, butari, s. m. (Munt., rar) Persoană care are în seamă buțile într-o pivniță. Pivnicerii și butarii se coborîră sub boltă. ODOBESCU, S. I 83.

BUTAR, butari, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care are în seamă buțile cu vin într-o pivniță. – Din bute + suf. -ar.

butar m. cel ce face sau vinde buți, dogar.

butár m. (d. bute). Munt. Rar. Îngrijitoru butoaĭelor uneĭ curțĭ boĭereștĭ. (Od.) Dogar.

butar (înv., reg.) s. m., pl. butari

butar (înv., reg.) s. m., pl. butari

butar s. m., pl. butari

BUTAR s. v. dogar.

butar s. v. DOGAR.