bâjbâit sn [At: DA / V: (înv) ~băit, (reg) bâjbâit, boj~, bojbăit / E: bâjbâi] 1-2 Bâjbâială (1-2) Cf bâjbâi (7-8). 3 (Îlav) Pe ~ite Pe dibuite.

bîjbîit s.n. Bîjbîire. • pl. -uri. /v. bîjbîi.

BÎJBÎIT sbst. Faptul de a bîjbîi; pe ~e, pe dibuite: caută chibriturile pe ~e (CAR.).

BÎJBÎIT s. n. Bîjbîire. ♦ Loc. adv. Pe bîjbîite = bîjbîind, pe dibuite. Caută chibriturile pe bîjbîite. – Formă gramaticală: (în locuțiune) bîjbîite.

BÎJBÎIT s. n. Bîjbîială. ◊ Loc. adv. Pe bîjbîite = bîjbîind. [Formă gramaticală: (în expr.) bîjbîite] – V. bîjbîi.

bâjbâit s. n.

bâjbâit s. n.

bâjbâit s. n.

BÂJBÂIT s. v. bâjbâială.

BÎJBÎIT s. bîjbîială, bîjbîire, bîjbîitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. și reg.) orbecare. (~ lui prin bezna nopții.)