8 definiții pentru bâlbâire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BÂLBÂIRE, bălbâiri, s. f. Faptul de a (se) bâlbâi; bâlbâială. – V. bâlbâi.
bâlbâire sf [At: COSTINESCU / V: ~băi~, bălbăi~ / Pl: ~ri / E: bălbăi] 1 Pronunțare neclară, împiedicată și repetată în rostirea unui cuvânt Si: bâlbâială, bâlbâit1, bâlbâitură, gângăveală, gângăvire. 2 Pierdere a șirului vorbelor, spunând cuvinte și fraze fără sens Si: bolboroseală, bâlbâit1. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălbăire sf vz bâlbâire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălhuire sf vz bâlbâire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bâlbăire sf vz bâlbâire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bîlbîire s.f. 1 Pronunțare cu ezitări sau nedeslușită a unor sunete ori cuvinte, repetînd unele silabe și împiedicîndu-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; bîlbîială, bîlbîit, gîngăvire. 2 Pierdere a șirului vorbelor, bolborosire a unor cuvinte și fraze fară sens. • pl. -i. /v. bîlbîi.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BÂLBÂIRE s. v. bâlbâială.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BÎLBÎIRE s. bîlbîială, bîlbîit, gîngăveală, gîngăvire, gîngăvit. (Ce e ~ asta?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bâlbâire, bâlbâirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) bâlbâi. DEX '09sinonime: bâlbâială bâlbâit gângăveală gângăvire gângăvit
etimologie:
- bâlbâi DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.