6 definiții pentru bâlbâit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bâlbâit1 sn [At: DA / P: ~bâ-it / Pl: ~uri / E: bâlbâi] 1-2 Bâlbâire (1-2).
bălhuit1 sn vz bâlbâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de gall
- acțiuni
bîlbîit1 s.n. Bîlbîire. • /v. bîlbîi.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BÎLBÎIT, BĂLBĂIT I. adj. p. BÎLBÎI. II. sm. Cel ce bîlbîește: Bîlbîiți cu gura strîmbă, sînt stăpînii astei nații (EMIN.). III. sn. Faptul de a bîlbîi. IV. adv. Cu glas încurcat, cu vorba încîlcită: bietul preot... vorbea cam bîlbîit și se temea să nu rîză lumea de el (ISP.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BÂLBÂIT s. v. bâlbâială.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BÎLBÎIT s. bîlbîială, bîlbîire, gîngăveală, gîngăvire, gîngăvit. (~ cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: bâlbâit (s.n.)
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bălbăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bălhuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bâlbâitsubstantiv neutru
- 1. Bâlbâială, bâlbâire, gângăveală, gângăvire, gângăvit. Sinonimesinonime: bâlbâială bâlbâire gângăveală gângăvire gângăvit