6 definiții pentru bâlbâit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâlbâit1 sn [At: DA / P: ~bâ-it / Pl: ~uri / E: bâlbâi] 1-2 Bâlbâire (1-2).

bălhuit1 sn vz bâlbâit1

bîlbîit1 s.n. Bîlbîire. • /v. bîlbîi.

BÎLBÎIT, BĂLBĂIT I. adj. p. BÎLBÎI. II. sm. Cel ce bîlbîește: Bîlbîiți cu gura strîmbă, sînt stăpînii astei nații (EMIN.). III. sn. Faptul de a bîlbîi. IV. adv. Cu glas încurcat, cu vorba încîlcită: bietul preot... vorbea cam bîlbîit și se temea să nu rîză lumea de el (ISP.).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÂLBÂIT s. v. bâlbâială.

BÎLBÎIT s. bîlbîială, bîlbîire, gîngăveală, gîngăvire, gîngăvit. (~ cuiva.)

Intrare: bâlbâit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâlbâit
  • bâlbâitul
  • bâlbâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bâlbâit
  • bâlbâitului
plural
vocativ singular
plural
bălbăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bălhuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bâlbâitsubstantiv neutru

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.