6 definiții pentru bârligare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bîrliga vb. I. tr. (reg.; despre vite) A(-și) îmbîrliga coada. • prez.ind. pers. 3 bîrligă. /cf. cîrlig, încîrliga.
BÂRLIGA, pers. 3 bârligă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
A BÂRLIGA bârligă tranz. (despre animale) A ridica coada în sus (îndoind-o în formă de cârlig). /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bârliga vb., ind. prez. 3 sg. bârligă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BÂRLIGA vb. a(-și) îmbârliga.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bîrliga (-g, -at), vb. – 1. A ridica, a îmbîrliga coada animalelor. – 2. A da formă de spirală. – 3. (Arg.) A (se) complica, a (se) agrava o situație. – Var. îmbîrliga, (în)vîrliga. Mr. amvîrlig. Creație expresivă, a cărei formulă coincide cu rădăcina sl. brl-, care exprimă aceeeși ideea de „mișcare în spirală” (DAR). – Der. (îm)bîrligătură, s. f. (acțiunea de a da formă de spirală).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bârligaverb
- 1. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Priian se-nfipse în copite și bîrligă coada. CARAGIALE. O. I 308. DLRLC
- 1.1. (Despre oameni) A răsuci mustățile în sus. DLRLC
- Clip își bîrligase grozav mustățile; păreau doi vrăbioi grași, gata să-i zboare de sub nas. CAMILAR TEM. 318. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09