opțiuni
  • info

15 definiții pentru băiețaș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂIEȚAȘ, băiețași, s. m. Băiețel. – Băiat + suf. -aș.

BĂIEȚAȘ, băiețași, s. m. Băiețel. – Băiat + suf. -aș.

băiețaș sm [At: OLLĂNESCU, H. O. 141 / P: bă-ie~ / V: (reg) ~ițaș, băe~ / Pl: ~i / E: băiat + -aș] 1-2 (Șhp) Băiețel (1-2). 3 (Dep) Băiețel (3). 4 (Pop) Băiețel (4). corectat(ă)

băiețáș s.m. Băiețel. • pl. -i. și (reg.) băițáș s.m. /băiat + -aș.

BĂIEȚAȘ sm. dim. BĂIAT.

BĂIEȚAȘ, băiețași, s. m. Băiețel. Își aminti că a văzut-o în tovărășia băiețașului modest și sîrguincios, plecat la învățătură. C. PETRESCU, A. 446. Un băiețaș. frumos, ca de doisprezece ani, îmbrăcat foarte curat țărănește, ne ieși înainte și ne întrebă ce poftim. HOGAȘ, DR. 245. După ce alese un săbioi... un buzdugan năprasnic, voi să plece. – Plătește întîi, băiețaș, și apoi să pleci. ISPIRESCU, L. 137. Spune-mi, spune-mi, băiețaș, Unde-i drumul la oraș? TEODORESCU, P. P. 489.

BĂIEȚAȘ, băiețași, s. m. Băiețel. – Din băiat + suf. -aș.

băețaș sm vz băiețaș

băițaș sm vz băiețaș

băițáș s.m. v. băiețaș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băiețaș s. m., pl. băiețași

băiețaș s. m., pl. băiețași

băiețaș s. m., pl. băiețași

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂIEȚAȘ s. v. băiețel.

BĂIEȚAȘ s. băiețel, copilaș, (reg.) codănel, (Mold.) țică, (fam.) pici, puști.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

băiețaș de cartier expr. adolescent cu comportament antisocial.

Intrare: băiețaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băiețaș
  • băiețașul
  • băiețașu‑
plural
  • băiețași
  • băiețașii
genitiv-dativ singular
  • băiețaș
  • băiețașului
plural
  • băiețași
  • băiețașilor
vocativ singular
  • băiețașule
  • băiețașe
plural
  • băiețașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băețaș
  • băețașul
plural
  • băețași
  • băețașii
genitiv-dativ singular
  • băețaș
  • băețașului
plural
  • băețași
  • băețașilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băițaș
  • băițașul
plural
  • băițași
  • băițașii
genitiv-dativ singular
  • băițaș
  • băițașului
plural
  • băițași
  • băițașilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băiețaș, băiețașisubstantiv masculin

  • 1. Băiețel. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: băiețel
    • format_quote Își aminti că a văzut-o în tovărășia băiețașului modest și sîrguincios, plecat la învățătură. C. PETRESCU, A. 446. DLRLC
    • format_quote Un băiețaș. frumos, ca de doisprezece ani, îmbrăcat foarte curat țărănește, ne ieși înainte și ne întrebă ce poftim. HOGAȘ, DR. 245. DLRLC
    • format_quote După ce alese un săbioi... un buzdugan năprasnic, voi să plece. – Plătește întîi, băiețaș, și apoi să pleci. ISPIRESCU, L. 137. DLRLC
    • format_quote Spune-mi, spune-mi, băiețaș, Unde-i drumul la oraș? TEODORESCU, P. P. 489. DLRLC
etimologie:
  • Băiat + -aș. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.