11 definiții pentru bănicioară
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂNICIOARĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță; bănicer (3). – Baniță + suf. -ioară.
BĂNICIOARĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță; bănicer (3). – Baniță + suf. -ioară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bănicioară sf [At: DAMÉ, T. 154 / V: ~cior sn / Pl: ~re / E: baniță + -ioară] 1-2 (Pop; șhp) Baniță (2) (mică) Si: bănicer (4-5). 3-4 Conținutul unei bănicioare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bănicioáră s.f. Dim. al lui baniță; (reg.) bănicer. • pl. -e. /baniță + -ioară.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BĂNICIOARĂ (pl. -oare) sf. dim. BANIȚĂ: găsi o ~ de mălaiu și se întorcea cu el acasă (ȘEZ.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BĂNICIOARĂ, bănicioare, s. f. Baniță. Dați-ne cu împrumut măcar jumătate de bănicioară de mălai. STANCU, D. 101. – Pronunțat: -cioa-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂNICIOARĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bănicĭoáră f., pl. e. Baniță mică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bănicior sn vz bănicioară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bănicioară s. f., g.-d. art. bănicioarei; pl. bănicioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bănicioară s. f., g.-d. art. bănicioarei; pl. bănicioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bănicioară s. f. (sil. -cioa-), g.-d. art. bănicioarei; pl. bănicioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bănicioară, bănicioaresubstantiv feminin
-
- Dați-ne cu împrumut măcar jumătate de bănicioară de mălai. STANCU, D. 101. DLRLC
- Găsi o bănicioară de mălaiu și se întorcea cu el acasă. (ȘEZ.). CADE
-
-
etimologie:
- Baniță + -ioară. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98