opțiuni
  • info

15 definiții pentru bănănăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂNĂNĂI, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănănăi] – Formație onomatopeică.

bănănăi vtr [At: GORJAN, H. II, 63/3 / Pzi: ~iesc, -nanăi / E: fo, cf bălălăi, bălăbăni] 1-2 (Reg) A bălăbăni (1-2).

bănănăí vb. IV. refl. (reg.) A se bălăbăni. • prez. ind. bănănăi, -iesc. /form. expr.

BĂNĂNĂI (-ăesc, -ăiu) I. vb. tr. 1 A mișca într’o parte și într’alta, a legăna (vorb. mai ales de corp: bănănăi mîinile întocmai ca picioarele unui om care ar fugi (DLVR.) 2 A face ceva mișcînd alene mîna: popa-și făcu cruce și după dînsul toți bănănăiră semnul mîntuirii (DLVR.). II. vb. intr. A (se) mișca ușor într’o parte și într’alta, a (se) clătina, a (se) legăna (vorb. mai ales de corp): capul îi bănănăia într’o parte și într’alta, de parcă și rupsese junghetura (ISP.) [👉 BALĂLĂI].

BĂNĂNĂI, bănănăiesc (bănănăi), vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. – Formație onomatopeică.

BĂNĂNĂI, bănănăiesc și bănănăi, vb. IV. Intranz. (Mai ales despre unele părți ale corpului) A se mișca într-o parte și într-alta, a se clătina, a se legăna; a se bălăbăni. Mînile îi bănănăiau în toate părțile. DELAVRANCEA, H. T. 167. Se clătina pe picioare, capul îi bănănăia pe umeri, brațele-i curgeau moi și grele de-a lungul trupului. VLAHUȚĂ, O. A. 160. Capul îi bănănăia într-o parte și într-alta de parcă își rupsese junghetura. ISPIRESCU, L. 106.

BĂNĂNĂI, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se mișca într-o parte și într-alta; a se clătina; a se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănănăi] – Onomatopee.

bănănăì v. 1. a se clătina sau legăna (vorbind de clopot și de corp): corpul îi bănănăia într’o parte și într’alta ISP.; 2. a umbla șovăind. [Onomatopee, ca și varianta-i mold. bălălăi).

bălălăĭésc (est) și bănănăĭésc (vest) v. intr. (var. din bădădăiesc. V. dănănăĭesc, pălălăĭesc). Fam. Mă clatin fiind atîrnat orĭ slăbit de beție, de boală ș.a.: niște cĭobote bălălăĭaŭ în vînt la ușa ciobotăriĭ, lunganuluĭ îi bălăbăĭaŭ mînile cînd mergea, bețivu bălălăĭa în mers.

bănănăĭésc V. bălălăĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bănănăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiesc, 3 sg. bănănăiește, imperf. 1 bănănăiam; conj. prez. 1 sg. să bănănăiesc, 3 să bănănăiască corectat(ă)

bănănăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiesc, imperf. 3 sg. bănănăia; conj. prez. 3 să bănănăiască

bănănăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiesc, imperf. 3 sg. bănănăia; conj. prez. 3 sg. și pl. bănănăiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂNĂNĂI vb. v. bălăbăni, clătina, legăna.

bănănăi vb. v. BĂLĂBĂNI. CLĂTINA. LEGĂNA.

Intrare: bănănăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bănănăi
  • bănănăire
  • bănănăit
  • bănănăitu‑
  • bănănăind
  • bănănăindu‑
 singular plural
  • bănănăiește
  • bănănăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bănănăiesc
 (să)
  • bănănăiesc
  • bănănăiam
  • bănănăii
  • bănănăisem
a II-a (tu)
  • bănănăiești
 (să)
  • bănănăiești
  • bănănăiai
  • bănănăiși
  • bănănăiseși
a III-a (el, ea)
  • bănănăiește
 (să)
  • bănănăiască
  • bănănăia
  • bănănăi
  • bănănăise
plural I (noi)
  • bănănăim
 (să)
  • bănănăim
  • bănănăiam
  • bănănăirăm
  • bănănăiserăm
  • bănănăisem
a II-a (voi)
  • bănănăiți
 (să)
  • bănănăiți
  • bănănăiați
  • bănănăirăți
  • bănănăiserăți
  • bănănăiseți
a III-a (ei, ele)
  • bănănăiesc
 (să)
  • bănănăiască
  • bănănăiau
  • bănănăiră
  • bănănăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bănănăi
  • bănănăire
  • bănănăit
  • bănănăitu‑
  • bănănăind
  • bănănăindu‑
 singular plural
  • bănănăie
  • bănănăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bănănăi
 (să)
  • bănănăi
  • bănănăiam
  • bănănăii
  • bănănăisem
a II-a (tu)
  • bănănăi
 (să)
  • bănănăi
  • bănănăiai
  • bănănăiși
  • bănănăiseși
a III-a (el, ea)
  • bănănăie
 (să)
  • bănănăie
  • bănănăia
  • bănănăi
  • bănănăise
plural I (noi)
  • bănănăim
 (să)
  • bănănăim
  • bănănăiam
  • bănănăirăm
  • bănănăiserăm
  • bănănăisem
a II-a (voi)
  • bănănăiți
 (să)
  • bănănăiți
  • bănănăiați
  • bănănăirăți
  • bănănăiserăți
  • bănănăiseți
a III-a (ei, ele)
  • bănănăie
 (să)
  • bănănăie
  • bănănăiau
  • bănănăiră
  • bănănăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bănănăi, bănănăiescverb

  • 1. A se mișca într-o parte și într-alta, a se clătina, a se legăna; a se bălăbăni. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: bălăbăni clătina legăna
    • format_quote Mînile îi bănănăiau în toate părțile. DELAVRANCEA, H. T. 167. DLRLC
    • format_quote Se clătina pe picioare, capul îi bănănăia pe umeri, brațele-i curgeau moi și grele de-a lungul trupului. VLAHUȚĂ, O. A. 160. DLRLC
    • format_quote Capul îi bănănăia într-o parte și într-alta de parcă își rupsese junghetura. ISPIRESCU, L. 106. DLRLC
    • format_quote Bănănăi mîinile întocmai ca picioarele unui om care ar fugi. (DLVR.) CADE
  • 2. A face ceva mișcând alene mâna. CADE
    • format_quote Popa-și făcu cruce și după dînsul toți bănănăiră semnul mîntuirii. (DLVR.). CADE
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.