opțiuni
  • info

15 definiții pentru bărbătuș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂRBĂTUȘ, bărbătuși, s. m. Mascul al unor animale. – Bărbat + suf. -uș.

BĂRBĂTUȘ, bărbătuși, s. m. Mascul al unor animale. – Bărbat + suf. -uș.

bărbătuș sm [At: MÂNDRESCU, L. P. 106 / Pl: ~i / E: bărbat + -uș] 1-2 (Reg; rar; șhp) Bărbățel (1-2).

bărbătuș sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: bărbat + -uș] 1-2 Animal (sau pasăre) de sex masculin. 3 (Țes) Cui care se introduce într-una din găurile lopățelei din amnarul războiului.

bărbătuș s.m. 1 Mascul al unor animale sau păsări. Ciocîrlanul este bărbătușul ciocîrliei. 2 (fam.) Bărbățel. • pl. -i. /bărbat + -uș.

BĂRBĂTUȘ sm. 1 dim. BĂRBAT 2 🐒 Partea bărbătească a unui animal 3 LOPĂȚICĂ.

BĂRBĂTUȘ, bărbătuși, s. m. 1. Nume indicînd partea bărbătească a unor animale (care nu au denumire specială pentru fiecare sex). Bărbătușul rîndunicii. 2. (Rar) Diminutiv al lui bărbat1 (1). Vătavul Pitărel vîrî capul pe ușă. Era un bărbătuș mititel, negricios și ager ca o zvîrlugă. SADOVEANU, F. J. 89.

BĂRBĂTUȘ, bărbătuși, s. m. 1. Nume care indică partea bărbătească a unor animale. 2. (Rar) Bărbățel. – Din bărbat1 + suf. -uș.

BĂRBĂTUȘ ~i m. 1) Mascul al unor animale sau al unor păsări. 2) Nume dat masculului unor animale sau unor păsări, care nu au denumiri speciale pentru reprezentanții fiecărui sex. /bărbat + suf. ~uș

bărbătúș m. (d. din bărbat). Mascul (bărbat la animale). V. băbușcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bărbătuș s. m., pl. bărbătuși

bărbătuș s. m., pl. bărbătuși

bărbătuș s. m., pl. bărbătuși

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂRBĂTUȘ s. (ORNIT.) (rar) soț. (~ul rândunicii.)

BĂRBĂTUȘ s. (ORNIT.) (rar) soț. (~ rîndunicii.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bărbătuș Se numește așa masculul unor specii de viețuitoare. TDRG notează că e vorba de animale mici, de unde ar reieși că dimimitivul se justifică prin dimensiunile acestora. DA crede că e vorba de animale la care masculul nu are un nume aparte, ceea ce pare o lapalissadă: acolo unde există un nume specific (cocoș, bou etc.) se înțelege că nu mai este nevoie de altceva. Istoria cuvîntului pare ceva mai complicată. Femela, fiind de obicei mai mică decît bărbatul, este numită cu un diminutiv, femeiușcă, și acesta ajunge să fie folosit chiar la speciile, de dimensiuni mari. Prin analogie, bărbatul, deși nu e mic este numit bărbătuș. Avem deci aici un caz de etimologie multiplă de felul celor discutate în SLG, p. 68.

Intrare: bărbătuș
bărbătuș substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărbătuș
  • bărbătușul
  • bărbătușu‑
plural
  • bărbătuși
  • bărbătușii
genitiv-dativ singular
  • bărbătuș
  • bărbătușului
plural
  • bărbătuși
  • bărbătușilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bărbătuș, bărbătușisubstantiv masculin

  • 1. Mascul al unor animale. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: soț
    • format_quote Bărbătușul rândunicii. DLRLC
    • format_quote Ciocârlanul este bărbătușul ciocârliei. DEXI
  • 2. rar Diminutiv al lui bărbat. MDA2 DEXI DLRLC DLRM
    sinonime: bărbățel
    • format_quote Vătavul Pitărel vîrî capul pe ușă. Era un bărbătuș mititel, negricios și ager ca o zvîrlugă. SADOVEANU, F. J. 89. DLRLC
  • 3. Cui care se introduce într-una din găurile lopățelei din amnarul războiului. MDA2 CADE
    sinonime: lopățică
etimologie:
  • Bărbat + -uș. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.