opțiuni
  • info

4 definiții pentru băunire

Explicative DEX

băuni vb. IV. v. băuna.

BĂUNI, băun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-] – Cf. bau.

Ortografice DOOM

băuni vb. (sil. bă-u-), ind. prez. 1 sg. băun/baun, imperf. 3 sg. băunea; conj. prez. 3 sg. și pl. băune/baune

Sinonime

BĂUNI vb. v. mugi, rage, zbiera.

Intrare: băunire
băunire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băunire
  • băunirea
plural
  • băuniri
  • băunirile
genitiv-dativ singular
  • băuniri
  • băunirii
plural
  • băuniri
  • băunirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băuni, băun / băuni, baunverb

  • 1. regional (Despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: mugi rage urla zbiera țipa
    • format_quote Nu lătra ca cîinii, Nu băuni ca boii. (TOC.) CADE
    • 1.1. prin extensiune A se văita. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
      sinonime: geme văita
      • format_quote Vară-mea... se strecoară în partea cealaltă a odăii, unde băune mătușa. STANCU, D. 49. DLRLC
  • 2. tranzitiv A supăra pe cineva cu plânsul. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.