21 de definiții pentru cârciocar
din care- explicative (15)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CÂRCIOCAR s. m. v. cârciogar.
CÂRCIOCAR s. m. v. cârciogar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cârciocar sm vz cârciogar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cârciocar m. cel ce caută subtilități advocățești: e cârciocar de frunte AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÂRCIOBAR s. m. v. cârciogar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÂRCIOBAR s. m. v. cârciogar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CÂRCIOGAR, cârciogari, s. m. (Reg.) Om căruia îi plac cearta, procesele, care găsește obiecție la orice; om cârcotaș. [Var.: cârciocar, cârciobar, corciogar s. m.] – Cârciog + suf. -ar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÂRCIOGAR, cârciogari, s. m. (Reg.) Om căruia îi plac cearta, procesele, care găsește obiecție la orice; om cârcotaș. [Var.: cârciocar, cârciobar, corciogar s. m.] – Cârciog + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CORCIOGAR s. m. v. cârciogar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORCIOGAR s. m. v. cârciogar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cârciobar sm vz cârciogar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cârciogar sm [At: ALECSANDRI, T. 840 / V: ~obar, ~car, ~ciubar, cor~ / Pl: ~i / E: cârciog + -ar] (Reg) 1 Om căruia îi plac cearta, procesele. 2 Om care găsește o obiecție la orice Si: cârciobaș (1), cârciobov (1), cârcotaș. 3 (Înv) Apărător la judecătorii Si: cârciobaș (2), cârciobov (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cârciubar sm vz cârciogar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
corciogar sm vz cârciogar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎRCIOCAR s. m. v. cîrciogar.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎRCIOGAR, cîrciogari, s. m. Om care caută cîrcioguri, ceartă; cîrcotaș. (în forma cîrciocar) Hoțu de Pepelea îi cîrciocar de frunte. ALECSANDRI, T. 840. – Variante: cîrciocar, corciogar, (CREANGĂ, A. 150) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORCIOGAR s. m. v. cîrciogar.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cîrcĭobár, -gár și -cár m. (d. cîrcĭob). Fam. Chițibușar, șicanator. Adj. Un avocat cîrcĭogar, o femeĭe cîrcĭogară saŭ -ăreasă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
corcĭogár, V. cîrcĭogar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!cârciocar (reg.) s. m., pl. cârciocari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cârciogar (reg.) s. m., pl. cârciogari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cârciogar s. m., pl. cârciogari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cîrciogar
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CÂRCIOGAR adj., s. v. arțăgos, certăreț, cârcotaș, gâlcevitor, scandalagiu, șicanator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cîrciogar adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. CÎRCOTAȘ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU. ȘICANATOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cârciocar, cârciocarisubstantiv masculin
- 1. Om căruia îi plac cearta, procesele, care găsește obiecție la orice; om cârcotaș. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cârcotaș
- Hoțu de Pepelea îi cîrciocar de frunte. ALECSANDRI, T. 840. DLRLC
-
etimologie:
- Cârciog + -ar. DEX '98 DEX '09