cămătărie sf [At: MARDARIE, L. / Pl: ~ii / E: cămătar + -ie] 1 Împrumut de bani cu camătă Si: cămătnicie (1). 2 Ocupația cămătarului Si: cămătnicie (2).

CĂMĂTĂRIE sf. ⚚ 1 Camătă ¶ 2 Ocupațiunea cămătarului.

CĂMĂTĂRIE, cămătării, s. f. Faptul de a da bani cu camătă; ocupația cămătarului.

CĂMĂTĂRIE, cămătării, s. f. Faptul de a da bani cu camătă; ocupația cămătarului. – Din cămătar + suf. -ie.

CĂMĂTĂRIE ~i f. 1) Acordare de împrumuturi bănești cu camătă. 2) Ocupația cămătarului. [Art. cămătăria; G.-D. cămătăriei; Sil. -ri-e] /cămătăr + suf. ~ie

cămătărie s. f., art. cămătăria, g.-d. art. cămătăriei; pl. cămătării, art. cămătăriile (desp. -ri-i-)

cămătărie s. f., art. cămătăria, g.-d. art. cămătăriei; pl. cămătării, art. cămătăriile

cămătărie s. f., art. cămătăria, g.-d. art. cămătăriei; pl. cămătării, art. cămătăriile

CĂMĂTĂRIE s. (înv.) cămătnicie, uzură, zaraflâc, zărăfie. (Cămătarul se ocupă cu ~.)

CĂMĂTĂRIE s. (înv.) cămătnicie, uzură, zaraflîc, zărăfie. (Cămătarul se ocupă cu ~.)