4 definiții pentru cărnui

Explicative DEX

cărnui vt [At: I. IONESCU, M. 702 / Pzi: ~esc / E: carne + -ui] (Pop) A cărnosi.

❍CĂRNUI (-uesc) vb. tr. Băn. A curăța carnea de pe piei, a cîrnosi LIUB..

Sinonime

CĂRNUI vb. v. cărnosi, descărna, șerui.

cărnui vb. v. CĂRNOSI. DESCĂRNA. ȘERUI.

Intrare: cărnui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cărnui
  • cărnuire
  • cărnuit
  • cărnuitu‑
  • cărnuind
  • cărnuindu‑
singular plural
  • cărnuiește
  • cărnuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cărnuiesc
(să)
  • cărnuiesc
  • cărnuiam
  • cărnuii
  • cărnuisem
a II-a (tu)
  • cărnuiești
(să)
  • cărnuiești
  • cărnuiai
  • cărnuiși
  • cărnuiseși
a III-a (el, ea)
  • cărnuiește
(să)
  • cărnuiască
  • cărnuia
  • cărnui
  • cărnuise
plural I (noi)
  • cărnuim
(să)
  • cărnuim
  • cărnuiam
  • cărnuirăm
  • cărnuiserăm
  • cărnuisem
a II-a (voi)
  • cărnuiți
(să)
  • cărnuiți
  • cărnuiați
  • cărnuirăți
  • cărnuiserăți
  • cărnuiseți
a III-a (ei, ele)
  • cărnuiesc
(să)
  • cărnuiască
  • cărnuiau
  • cărnui
  • cărnuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)