12 definiții pentru cărucean

din care

Explicative DEX

CĂRUCEAN, cărucene, s. n. (Rar) Căruț (1). – Căruț + suf. -ean.

cărucean sn [At: RETEGANUL, P. I, 2 / Pl: ~ene / E: căruț + -ean] 1-2 (Șhp) Căruț (1-2).

CĂRUCEAN (pl. -cene) sn. dim. CAR1: mergînd la pădure după un ~ de lemne RET..

CĂRUCEAN, cărucene, s. n. Căruț (1). – Căruț + suf. -can.

CĂRUCEAN, cărucene, s. n. Căruț1. Unde ai mai văzut tu muierile mergînd la pădure, după un cărucean de lemne, cu bărbat cu tot? RETEGANUL, P. I 2.

CĂRUCEAN, cărucene, s. n. Căruț (1). – Din căruț + suf. -ean.

CĂRUCEAN ~ene n. 1) Cărucior de copii. 2) v. CĂRUȚ. /căruț + suf. ~ean

Ortografice DOOM

cărucean (reg.) s. n., pl. cărucene

cărucean (rar) s. n., pl. cărucene

cărucean s. n., pl. cărucene

Sinonime

CĂRUCEAN s. v. cărucior, căruț, landou, trăsurică.

cărucean s. v. CĂRUCIOR. CĂRUȚ. LANDOU. TRĂSURICĂ.

Intrare: cărucean
cărucean substantiv neutru
substantiv neutru (N5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărucean
  • căruceanul
  • căruceanu‑
plural
  • cărucene
  • cărucenele
genitiv-dativ singular
  • cărucean
  • căruceanului
plural
  • cărucene
  • cărucenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cărucean, cărucenesubstantiv neutru

etimologie:
  • Căruț + -ean. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.