CABAZLÂC, cabazlâcuri, s. n. (Înv. și reg.) Păcăleală, poznă, glumă. – Din tc. [hok]kabazlık.

cabazlâc sn [At: GORJAN, H. IV, 183 / V: o~ / Pl: ~uri / E: tc (hok)kabazlic] (Îrg) 1 Caraghioslâc. 2 Bufonerie.

CABAZLÂC, cabazlâcuri, s. n. (Înv. și reg.) Păcăleală, poznă, glumă. – Din tc. [hok]kabazlik.

cabazlâc n. Mold. poznă, glumă proastă: nu-i aci locul de spus cabazlâcuri AL. [Turc. HOKKABAZLYK].

ocabazlâc sn vz cabazlâc

❍CABAZLÎC (pl. -îcuri) sn. Mold. Glumă proastă, caraghiozlîc, poznă: ce sînt ~urile astea, mă Năiță? D. -ZAMF.; ian spuneți-mi și mie, că mă nebunesc după ~uri ALECS. [tc. hokkabazlyk].

CABAZLÎC, cabazlîcuri, s. n. (Învechit) Păcăleală, poznă, glumă. Ia lasă glumele deoparte moșule, că nu-i aci locul de spus cabazlîcuri. ALECSANDRI, T. 7S8.

CABAZLÎC, cabazlîcuri, s. n. (Înv.) Păcăleală, poznă, glumă. – Tc. [hok]kabazlik.

cabazlîc n., pl. urĭ (turc. hokkabazlyk). Mold. Fam. Bufonerie, caraghĭozlîc. – Și ocab- (lit.) și camazlîc (Btș.).

ocabazlîc, V. cabazlîc.

cabazlâc (înv., reg.) s. n., pl. cabazlâcuri

cabazlâc (înv., reg.) s. n., pl. cabazlâcuri

cabazlâc s. n., pl. cabazlâcuri

CABAZLÂC s. v. bufonerie, caraghioslâc, clovnerie, comicărie, ghidușie, giumbușluc, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie.

cabazlîc s. v. BUFONERIE. CARAGHIOSLÂC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GHIDUȘIE. GIUMBUȘLUC. GLUMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE.