CALAPOD, calapoade, s. n. Piesă de lemn în forma labei piciorului, folosită la confecționarea încălțămintei sau pentru a menține forma acesteia; formă de lemn pe care se întind căciulile sau pălăriile. ♦ P. gener. Tipar, formă, model. ◊ Expr. Pe același calapod = la fel, asemănător, identic. – Din ngr. kalapódi.

CALAPOD (pl. -oade) sn. 1 Lemn cioplit de forma piciorului, de care se servește cizmarul (🖼 734): adesea trebue să fure ~ul cu cizmă cu tot VLAH. ¶ 2 Băn. Bucățică de lemn tăiată dintr’un copac ¶ 3 Fig. Formă, tipar, chip: expresiunea lor nu este după calapoadele școalei dumitale CAR. [ngr. χαλαπόδι].

CALAPOD, calapoade, s. n. Piesă de lemn în forma (labei) piciorului, întrebuințată la confecționarea încălțămintei sau care se pune în încălțăminte pentru a împiedica să se deformeze; formă de lemn pe care se întind căciulile sau pălăriile. ♦ gener. Tipar, formă, model. ◊ Expr. Pe același calapod = la fel, asemănător, identic. – Din ngr. kalapódi.

CALAPOD, calapoade, s. n. 1. Piesă de lemn în forma piciorului (sau a labei piciorului), întrebuințată la confecționarea încălțămintei pentru a-i da mărimea și forma dorită; formă de lemn pe care se întind căciulile sau pălăriile. Calapod pentru pantofi. ◊ (Metaforic) În fundul inimii lui își jura de a... scrie și el așa... Primele foiletoane merg cam greu. Adesea trebuie să fure calapodul cu cizmă cu tot. VLAHUȚĂ, O. A. 212. 2. Fig. Tipar, formă, model, chip. Acest calapod sufletesc... trădează o concepție copilăroasă. MACEDONSKI, O. IV 146. [Bolintineanu] n-a făcut decît un roman după toate calapoadele romantismului. DEMETRESCU, O. 157. Expr. Pe același calapod = la fel, în același fel.

CALAPOD, calapoade, s. n. Piesă de lemn în forma (labei) piciorului, întrebuințată la confecționarea încălțămintei sau care se pune în încălțăminte pentru a o împiedica să se deformeze; formă de lemn pe care se întind căciulile sau pălăriile. ♦ Fig. Tipar, formă, model. ◊ Expr. Pe același calapod = la fel. – Ngr. kalapodi.

CALAPOD ~oade n. 1) Piesă de lemn, de forma labei piciorului, pe care se lucrează încălțămintea sau pe care se pune încălțămintea pentru a nu se deforma. 2) Formă de lemn pe care se întind căciulile sau pălăriile (în procesul de confecționare); calup. 3) Model după care se reproduc obiecte identice; tipar; șablon. *Pe același ~ la fel; identic. /<ngr. kalapódi

calapod n. 1. picior de lemn ce servă de tipar cismarului; 2. fig. formă; tipar. [Gr. mod. KALAPÓDI, picior de lemn]. V. calup.

calapód n., pl. oade (ngr. kalapódi, d. vgr. kalópus, din kâlon, lemn, și pûs, podós, picĭor. V. calup, calibru, galoș, polip). Picĭor de lemn care servește ca model cizmaruluĭ. A bate la calapod, a’ntinde pe calapod, (fig.) a fi cizmar. A vorbi după calapod, a vorbi după clișeŭ, după tiparu altuĭa.

calapod s. n., pl. calapoade

calapod s. n., pl. calapoade

calapod s. n., pl. calapoade

calapod, pl. calapoade

CALAPOD s. 1. (reg.) tălpălău. (~ pentru încălțăminte.) 2. șan. (~ pentru cizme.) 3. formă, model, tipar, (pop.) calup. (Confecționat după ~.)

CALAPOD s. 1. (reg.) tălpălău. (~ pentru încălțăminte.) 2. șan. (~ pentru cizme.) 3. formă, model, tipar, (pop.) calup. (Confecționat după ~.)

calapod (calapoade), s. n. – 1. Formă. – 2. Formă de lemn pentru pălării. – 3. Tipar, în general. Mr. călăpode. Ngr. ϰαλαπόδι, din gr. ϰαλόπους „picior de lemn” (Meyer 167; REW 1525; Gáldi 157), cf. alb. kalimpodhjë. Cf. calibru și calup.

Schuster, bleib’ bei deinen Leisten! („Cizmarule, rămîi la calapoadele tale!”). Vezi: „Ne sutor ultra crepidam!” FOL.

pe același calapod expr. identic (cu), similar (cu)