CALCULATOR, -OARE, calculatori, -oare, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Tabel care cuprinde rezultatele unor calcule, folosit pentru simplificarea operațiilor; carte, broșură care cuprinde asemenea tabele. 2. S. n. (Și în sintagma calculator electronic) Ansamblu de sisteme mecanice, electromagnetice și electronice programabil pentru prelucrarea datelor; ordinator, computer. ◊ Calculator de buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate; (impr.) minicalculator. ◊ 3. S. m. și f. Persoană specializată în calcule, mai ales economice. – Din fr. calculateur, lat. calculator.

calculator, ~oare [At: LTR / Pl: ~i, õare / E: fr calculateur, lat calculator] 1-2 smf, a (Persoană) care calculează (1) bine. 3 smf Persoană specializată în calcule Si: socotitor. 4 sn Tabel care cuprinde rezultatele unor calcule, folosit pentru simplificarea operațiilor. 5 sn Carte, broșură care cuprinde un astfel de tabel. 6 sn (Șîs ~ electronic) Computer. 7 sn (Șîs ~ de buzunar) Calculator (6) de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate Si: (impropriu) minicalculator.

*CALCULATOR, -TOARE adj. și sm. f. 1 ➕ Care se ocupă cu calculul, cu socoteli ¶ 2 Fig. Chibzuit [fr.].

CALCULATOR, -OARE, calculatori, -oare, subst. 1. S. n. Tabel care cuprinde rezultatele unor calcule, folosit pentru simplificarea operațiilor; carte, broșură care cuprinde asemenea tabele. 2. S. n. (Și în sintagma calculator electronic) Ordinator, computer. ◊ Calculator de buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate; (impr.) minicalculator. 3. S. m. și f. Persoană specializată în calcule, mai ales economice. – Din fr. calculateur, lat. calculator.

CALCULATOR¹, calculatoare, s. n. 1. Broșură care cuprinde anumite tabele de calcule. 2. Mașină cu ajutorul căreia se fac calcule matematice. – După fr. calculateur.

CALCULATOR s.n. 1. Broșură care cuprinde anumite tabele de calcul. 2. Mașină de calculat. ◊ Calculator (electronic) = ansamblu de sisteme mecanice, electromagnetice și electronice destinat prelucrării informației; computer, ordinator. [Cf. fr. calculateur].

CALCULATOR I. s. n. 1. tabel care cuprinde rezultatele unor calcule; carte, broșură cuprinzând asemenea tabele. 2. instalație, dispozitiv tehnic pentru efectuarea automată a calculelor matematice și logice. ♦ ~ (electronic) = mijloc de calcul automat care permite efectuarea de operații aritmetice după un program prestabilit; computer. II. s. m. f. specialist în calcule. (< fr. calculateur, lat. calculator)

CALCULATOR² ~oare n. 1) Mașină sau instalație cu care se efectuează automat operații matematice și logice; computer; ordinator. 2) Tabel cuprinzând rezultatele unor calcule și folosit în operațiile matematice. 3) Broșură înzestrată cu un astfel de tabel. /<lat. calculator, fr. calculateur

calculator-ceas s. n. ◊ „Minicalculator. În Franța a fost deja anunțată apariția unui calculator-ceas cu brățară. Pe un pătrat cu latura de 4 cm se găsesc 20 de butoane. Mai multe ecrane luminoase permit afișarea rezultatelor de ordinul a 9 cifre. Când calculatorul nu este folosit, aparatul are rol de ceas.” Sc. 4 X 74 p. 5. ◊ „Calculator-ceas. Casio Computer Co va pune în vânzare, cu începere din luna iulie, un aparat electronic cu funcții multiple. El va putea fi folosit, după nevoie, atât ca minicalculator, cât și ca ceas.” R.l. 12 VI 76 p. 6 //din calculator + ceas//

calculator² (tabel; aparat) s. n., pl. calculatoare

calculator² (tabel, aparat) s. n., pl. calculatoare

calculator (tabel, aparat) s. n., pl. calculatoare

CALCULATOR s. (TEHN.) 1. mașină de calcul. 2. calculator electronic v. computer.

CALCULATORUL VITEZEI VERTICALE INSTANTANEE dispozitiv computerizat pentru controlul traiectoriei longitudinale în vederea aterizării automate.

CALCULATOR (< fr., lat.) subst. 1. S. n. Tabel care cuprinde rezultatele unor calcule, folosit pentru simplificarea muncii de calcul; carte, broșură care cuprinde asemenea tabele. 2. S. n. Ansamblu de sisteme mecanice, electromagnetice și electronice care prelucrează datele introduse într-o formă prestabilită și furnizează rezultate fie într-o formă accesibilă utilizatorului, fie ca semnale destinate acționării unor echipamente.C. analogic = c. fără memorie care operează date sub formă de cantități fizice continuu variabile, cum ar presiunea, temperatura etc. C. numeric = c. cu memorie ce prelucrează informația sub formă cuantificată și rezolvă problemele în conformitate cu anumiți logaritmi; c. cifric, c. digital sau c. electronic. *C. hibrid = ansamblu format din dintr-un c. analogic și un c. numeric, interconectate printr-o interfață. Primele dispozitive mecanice de calcul au fost inventate în sec. 17 de J. Napier, B. Pascal și G. Leibniz. În sec. 19, Ch. Babbage a imaginat prima mașină de calcul la care datele de lucru și operațiile de executat erau memorate înainte de începerea calculului, viteza de lucru devenind independentă de manevrele operatorului. Din 1945, a început realizarea c. din prima generație, cu tuburi electronice și memorie pe tambur magnetic, primul c. fiind ENIAC (S.U.A.). În perioada 1976-1977, au apărut c. generația a patra, construite pe baza componentelor microelectronice, cu integrare pe scară foarte largă. În România, a fost construit (1957) primul c. CIFA-1, la Institutul de Fizică Atomică. V. și microcalculator, minicalculator, microprocesor. 3. S. m. și f. Persoană specializată în calcule (mai ales economice).

calculator, calculatoare s. n. (glum.) căpățână de porc (vândută în măcelării).