CALOTĂ, calote, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți obținute prin tăierea unei sfere cu un plan. 2. Boltă a cărei suprafață interioară are, în secțiune, forma unui semicerc. 3. Piesă metalică de forma unei calote (1), care protejează sau etanșează o parte a unei mașini sau instalații. 4. Partea de deasupra a unei pălării, care acoperă capul și este mărginită de boruri. ♦ Tichie care acoperă creștetul capului. 5. (În sintagma) Calotă craniană = partea superioară a cutiei craniene. 6. (În sintagma) Calotă glaciară = masă enormă de gheață care ocupă unele porțiuni de uscat în regiunile polare. – Din fr. calotte.

calotă sf [At: KLOPȘTOCK, F. 138 / Pl: ~te / E: fr calotte] 1 Fiecare dintre cele două părți obținute prin secționarea unei sfere cu un plan. 2 Boltă a cărei suprafață interioară are, în secțiune, forma unui semicerc. 3 (Prc) Boltă de tunel. 4 (Prc) Partea superioară a unei excavații. 5 Partea de sus a pistonului la motoarele cu ardere internă. 6 (Pex) Piesă tehnică asemănătoare cu o calotă (1) sferică. 7 Partea de deasupra a unei pălării care acoperă capul și este mărginită de boruri. 8 Tichie care acoperă creștetul capului. 9 (Îs) ~ craniană Partea superioară a cutiei craniene. 10 (Îs) ~ de gheață Masă de gheață care acoperă porțiuni mari în regiunile polare sau părțile superioare ale munților înalți.

*CALOTĂ (pl. -ote) sf. 1 🎩 Tichie ce acoperă numai creștetul capului (🖼 762) ¶ 2 🫀 Calota craniului, creștetul craniului ¶ 3 📐 ~ sferică, o porțiune din suprafața sferei ce se obține tăindu-se acensta printr’un plan (🖼 763) ¶ 5 💒 Cupolă foarte mică [fr.].

CALOTĂ, calote, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți obținute prin tăierea unei sfere cu un plan. 2. Boltă a cărei suprafață interioară are, în secțiune, forma unui semicerc. 3. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere internă; p. ext. piesă tehnică asemănătoare cu o calotă sferică. 4. Partea de deasupra a unei pălării, care acoperă capul și este mărginită de boruri. ♦ Tichie care acoperă creștetul capului. 5. (În sintagma) Calotă craniană = partea superioară a cutiei craniene. 6. (În sintagma) Calotă glaciară = masă de gheață care acoperă porțiuni mari în regiunile polare sau părțile superioare ale munților înalți. – Din fr. calotte.

CALOTĂ, calote, s. f. 1. Partea de deasupra a unei pălării, care acoperă capul și este mărginită de boruri. ♦ Tichie care acoperă numai creștetul capului (de exemplu la preoții catolici). 2. (În expr.) Calota craniană = denumire dată oaselor care alcătuiesc partea de sus a cutiei craniene. 3. Parte dintr-o sferă, obținută prin tăierea ei cu un plan. 4. Boltă de tunel; partea superioară a unei excavații. 5. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere internă. 6. (În expr.) Calotă glacială = cîmp de gheață care acoperă regiunile polare; masă de gheață care acoperă părțile superioare ale munților foarte înalți.

CALOTĂ, calote, s. f. 1. Partea de deasupra a unei pălării, care acoperă capul și este mărginită de boruri. ♦ Tichie care acoperă creștetul capului. 2. (În expr.) Calotă craniană = denumire dată oaselor care alcătuiesc partea de sus a cutiei craniene. 3. Fiecare dintre cele două părți ale unei sfere, obținute prin tăierea sferei cu un plan. 4. Boltă de tunel; partea superioară a unei excavații de teren, p. ext. a unei turele, a unei construcții (în formă de calotă (3)). 5. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere internă; p. ext. piesă tehnică asemănătoare cu o calotă (3). 6. (În expr.) Calotă glaciară = masă de gheață care acoperă regiunile polare sau părțile superioare ale munților înalți. – Fr. calotte.

CALOTĂ s.f. 1. (Mat.) Calotă sferică = parte dintr-o sferă obținută prin tăierea acesteia cu un plan; (anat.) calotă craniană = partea superioară a cutiei craniene; (geol.) calotă glaciară = masă de gheață care acoperă regiunile polare sau părțile superioare ale munților foarte înalți; inlandsis. 2. Parte a unei pălării care acoperă capul. ♦ Tichie (care se așază pe creștetul capului). 3. Boltă de tunel, partea superioară a unei excavații. ♦ Partea superioară a unei turele. ♦ Piesă metalică de formă emisferică, servind la protejarea sau la etanșarea unui spațiu care conține un fluid. [< fr. calotte, it. calotta].

CALOTĂ s. f. 1. fiecare dintre cele două părți ale unei sfere, obținute prin secționarea acesteia cu un plan. ♦ ~ craniană = partea superioară a cutiei craniene; ~ glaciară = masă de gheață care acoperă regiunile polare sau părțile superioare ale munților foarte înalți; inlandsis. 2. parte a unei pălării care acoperă capul. ◊ tichie (pe creștetul capului). 3. partea superioară a unei cupole semisferice, a unei excavații; boltă de tunel. ◊ partea superioară a unei turele. ◊ piesă metalică de formă emisferică. (< fr. calotte)

CALOTĂ ~e f. 1) Parte a unei sfere obținută prin secționarea acesteia cu un plan; emisferă. 2) Boltă cu suprafața interioară în formă de semicerc. ◊ ~ craniană partea superioară a cutiei craniene. ~ glaciară masă de gheață care acoperă suprafețe mari din regiunile polare. 3) Parte a unei pălării care acoperă creștetul capului și este mărginită de boruri. 4) Bonetă mică care acoperă numai vârful capului; tichie. /<fr. calotte

*calótă f., pl. e (fr. calotte). Tichiuță pe care o poartă pe vîrfu capuluĭ preuțiĭ catolicĭ. Partea concavă a pălăriiĭ (găvanu).

calotă s. f., g.-d. art. calotei; pl. calote

calotă s. f., g.-d. art. calotei; pl. calote

calotă s. f., pl. calote

CALOTĂ s. 1. (prin Transilv.) pup, scăfârlie, (Maram.) tichie. (~ a unei pălării.) 2. (GEOL.) calotă glaciară = inlandsis.

CALOTĂ s. (prin Transilv.) pup, scăfîrlie, (Maram.) tichie. (~ a unei pălării.)