11 definiții pentru campadură
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAMPADURĂ, campaduri, s. f. (Rar) Deschizătură în acoperișul unei case țărănești, prin care iese fumul. – Et. nec.
❍CAMPADURĂ (pl. -duri) sf. 💒 Bageac, ochiul podului pe unde iese fumul (la casele țărănești).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CAMPADURĂ, campaduri, s. f. Deschizătură în acoperișul unei case țărănești, pentru a lăsa să iasă fumul. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CAMPADURĂ, campaduri, s. f. Deschizătură în acoperișul unei case țărănești, pentru a lăsa să iasă fumul.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
campadură f. ochiul podului pe unde iese fumul (la o casă țărănească). [Cf. provențal escampadouiro, locul de revărsare a unui canal, a apei de la moară (v. fântână 5)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
campadură (rar) s. f., g.-d. art. campadurii; pl. campaduri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
campadură (rar) s. f., g.-d. art. campadurii; pl. campaduri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
campadură s. f., g.-d. art. campadurii; pl. campaduri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CAMPADURĂ s. (reg.) bagea, bageacă, cubea, cucumea, cucuvaie, fumar, hogeag, marghioță, ursoaie, ochiul podului. (Prin ~ iese fumul din unele case țărănești arhaice.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CAMPADURĂ s. (reg.) bagea, bageacă, cubea, cucumea, cucuvaie, fumar, hogeag, marghioță, ursoaie, ochiul podului. (Prin ~ iese fumul în unele case țărănești arhaice.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
campadură (campaduri), s. f. – Fumar. Origine necunoscută. Este cuvînt folosit puțin, și chiar incert.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
campadură, campadurisubstantiv feminin
- 1. Deschizătură în acoperișul unei case țărănești, prin care iese fumul. DEX '09
etimologie:
- DEX '98 DEX '09