CANAPEA, canapele, s. f. Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori capitonată) pe care se stă și se poate dormi. – Din ngr. kanapés. Cf. fr. canapé, germ. Kanapee.

canapea sf [At: (a. 1792) IORGA, S. D. VIII, 23 / V: (Trs) ~peu sn, ~pei sn / Pl: ~ele / E: ngr ϰαναπές] Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori, capitonată) pe care se stă și pe care se poate dormi.

*CANAPEA (pl. -pele) sf. Scaun lung, cu spate, pe care pot ședea 2-3 persoane sau pe care poate dormi cineva ca pe un pat (🖼 794): te lungești pe ~ua de catifea roșie (și) dormi ca acasă l.-GH. [fr.].

CANAPEA, canapele, s. f. Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori capitonată) pe care se șade și pe care se poate dormi. – Din ngr. kanapés. Cf. fr. canapé, germ. Kanapee.

CANAPEA, canapele, s. f. Mobilă de forma unui divan îngust, de obicei cu spătar și cu brațe, îmbrăcată în stofă sau piele. V. sofa. Îl culcă pe Constandin pe o canapea îmbrăcată cu mușama cafenie. DUMITRIU, N. 237. De-a lungul pereților erau canapele lungi, înguste și în dreptul lor mesele puse cap la cap. CAMIL PETRESCU, N. 33. ◊ (Poetic) Ajungînd la capătul aleii, ne-am pus pe o canapea de brazde. NEGRUZZI, S. I 45.

CANAPEA, canapele, s. f. Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori capitonată) pe care se șade și pe care se poate dormi. – Fr. canapé.

CANAPEA s.f. 1. Divan îngust, îmbrăcat în stofă sau în piele, care are de obicei un spătar și brațe; sofa. 2. Felie de pîine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam, șuncă, icre etc. [< fr. canapé, cf. germ. Kanapee].^[1]

CANAPEA s. f. felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam etc. (< fr. canapé)

CANAPEA ~ele f. Mobilă în formă de pat lung, cu spătar și cu brațe, de obicei capitonate, pe care se poate ședea sau dormi. [Art. canapeaua; G.-D. canapelei; Sil. -na-pea] /<fr. canapé, germ. Kanapee, ngr. kanapés

canapeà f. scaun lung cu spate: divan, sofa.

*canapeá f., pl. ele (fr. canapé, d. lat. conopéum, vgr. konopeîon, polog de țînțarĭ, d. kónops, țînțar; ngr. kánapés. Sofa, scaun lat și moale pe care pot ședea maĭ mulțĭ inșĭ alăturĭ.

canapei sn vz canapea

canapeu sn vz canapea

*CANAPELUȚĂ (pl. -uțe) sf. dim. CANAPEA: aud un grozav hîrcăit pe canapeluța unde el dormea NEGR..

canapea s. f., art. canapeaua, g.-d. art. canapelei; pl. canapele

canapea s. f., art. canapeaua, g.-d. art. canapelei; pl. canapele, art. canapelele

canapea s. f., art. canapeaua, g.-d. art. canapelei; pl. canapele

canapea (canapele), s. f. – Sofa. – Var. (Mold.) canape. – Mr. canape. It., fr. canapé (sec. XIX), cf. ngr. ϰαναπές, tc. kanape.

CANAPEÁ s.f. Felie de pâine fără coajă, de grosime și formă variabile (pătrată, rotundă, triunghiulară), unsă de obicei cu unt, apoi garnisită divers; poate fi servită rece, pâinea fiind prăjită sau nu în prealabil, sau caldă, gratinată după ce a fost garnisită; fr. canapé; germ. Canapé.^[1]