capitol sn [At: CANTEMIR, IST. 177 / V: ~tul³ / Pl: ~e / E: it capitolo, lat capitulum] 1 Fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei lucrări științifice, literare, ale unei legi etc. Si: articol, cap (170), căpătâi (28), paragraf. 2 (Pex) Fragment. 3 (Fig) Obiectul special al unei discuții.

*CAPITOL (pl. -ole) sn. 1 📝 Una din părțile în care se divide o scriere (o carte, un cod, o lege, etc.) ¶ 2 Fig. Subiect de conversație; chestiune: se pricepe foarte bine la mode și ... nu odată este cosultat asupra acestui ~ CAR. [it.].

CAPITOL, capitole, s. n. Diviziune a unui text de proporții mari, marcată de obicei printr-un număr de ordine. V. articol, paragraf. Am deschis cartea lui Petru Maior și i-am cetit un întreg capitol. NEGRUZZI, I 12. ◊ Fig. Victoria socialismului și trecerea treptată la comunism în U.R.S.S. constituie un nou capitol în istoria universală. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 95. – Variantă: (învechit) capitul (RUSSO, S. 114) s. n.

CAPITOL, capitole, s. n. Diviziune a unui text de proporții mari (marcată printr-un număr de ordine). [Var.: (înv.) capitul s. n.] – It. capitolo (lat. lit. capitulum).

CAPITOL s.n. Fiecare dintre diviziunile în care este împărțită în mod obișnuit o carte. [Var. capitul s.n. / < lat. capitulum, it. capitolo].

CAPITOL s. n. 1. fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei cărți, ale unei legi etc. ◊ parte dintr-o acțiune, dintr-o desfășurare. 2. subiect de conversație; problemă; chestiune. (< it. capitolo, lat. capitulum)

CAPITOL ~e n. 1) Fiecare dintre compartimentele în care este împărțită o lucrare (științifică, literară etc.). 2) fig. Parte dintr-o acțiune, dintr-o desfășurare. ~ din viață. /<it. capitolo, lat. capitulum

capitol n. diviziunea unei cărți, a unui cod, a unei legi.

capitul³ sn vz capitol

căpitol sn vz capitol

CAPITUL² s. n. v. capitol.

CAPITUL¹ s. n. v. capitol.

CAPITUL² s.n. v. capitol.

*capítul n., pl. e (lat. capitulum, dim. d. caput, cap). Diviziune a uneĭ cărțĭ: cartea asta are zece capitule. Materia cuprinsă într’un capitul și (fig.) subĭectu despre care vorbeștĭ: vorbim despre capitulu călătoriĭlor. Corp de canonicĭ (la catolicĭ): episcopu și capitulu luĭ. Bot. Un fel de înflorire a maĭ multor florĭ (de ex. a compuselor). – Și capitol (după it.).

capitol (diviziune a unui text) s. n., pl. capitole; abr. cap.

capitol (diviziune a unei lucrări) s. n., pl. capitole; abr. cap.

capitol s. n., pl. capitole

capitol

capitol, -tole (o parte dintr’o carte).

CAPITOL s. (înv.) cap, glavă, pont, rubrică, zăloagă. (Un ~ dintr-o carte, dintr-un text.)

CAPITOL s. (înv.) cap, glavă, pont, rubrică, zăloagă. (Un ~ dintr-o carte, dintr-un text.)

capitol (capitole), s. n. – Fiecare din diviziunile mai mari ale unei lucrări. – Var. capitul, s. n. (capitul). It. capitolo (sec. XIX). – Der. capitular, adj.; capitula, vb.; capitulație, s. f.