9 definiții pentru captivare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAPTIVARE s. f. Faptul de a captiva. – V. captiva.
CAPTIVARE s. f. Faptul de a captiva. – V. captiva.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
captivare sf [At: DA / Pl: ~vări / E: captiva] (Înv) 1 Ținere a cuiva în captivitate Si: captivat1 (1). 2 Preocupare intensă pentru ceva Si: captivat1 (2) Cf captiva. 3 Atragerea puternică a interesului cuiva Si: captivat1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAPTIVARE s. f. Faptul de a captiva.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CAPTIVARE s.f. Acțiunea de a captiva. [< captiva].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
captivare s. f., g.-d. art. captivării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
captivare s. f., g.-d. art. captivării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
captivare s. f., g.-d. art. captivării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CAPTIVARE s. v. încântare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CAPTIVARE s. cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinație, fermecare, încîntare, răpire, seducere, seducție, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
captivare, captivărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a captiva. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: încântare
etimologie:
- captiva DEX '09 DEX '98 DN