CARETĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carâtă s. f.] – Din rus. kareta.

caretă sf [At: NEAGOE, Înv. 118/2 / V: ~râtă, ~rătă / Pl: ~te / E: rs карета] Trăsură elegantă, cu patru roți, închisă (cu coș, cu uși și cu geamuri) Cf butcă, caleașcă, cupeu, droșcă, landou, rădvan.

CARETĂ, ‡CARÎTA, †CARĂTĂ (pl. -te) sf. Trăsură elegantă de paradă, închisă: în timpul de alegeri, caretele nu lipseau din fața casei lui SLV.; are și destule ... carîte ... care stau de dimineață și pînă seara prin pieți C. -RAD. [rus. < it.].

CARETĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carâtă s. f.] – Din rus. kareta.

CARETĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. V. caleașcă, rădvan, cupeu. Apoi a fost la noi și doctorul cu careta. SLAVICI, N. I 300. La o stație, unde careta domnească și caleștile suitei trebuiau să schimbe caii, călătorii noștri deteră peste o scenă destul de neplăcută. CARAGIALE, S. U. 27. – Variantă; (Mold.) carîtă (SADOVEANU, F. J. 298, ALECSANDRI, T. 46) s. f.

CARETĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carîtă s. f.] – Rus kareta.

CARETĂ s.f. Trăsură elegantă, închisă; cupeu. [Pl. -te, var. carîtă s.f. / < rus. kareta].

CARETĂ s. f. trăsură închisă. (< rus. kareta)

CARETĂ ~e f. Trăsură de lux acoperită, cu patru roți. /<rus. kareta

caretă f. trăsură elegantă și închisă, cupeu. [It. CARRETTA].

*carétă f., pl. e (ngr. karétia, d. it. carretta, de unde și rus. karéta; rut. karíta). Vechĭ. Trăsură închisă, cupeŭ. – Și carîtă (după rut.).

CARÂTĂ s. f. v. caretă.

carătă sf vz caretă

carâtă sf vz caretă

‡CARĂTĂ, CARÎTĂ 👉 CARETĂ.

†CARÎTĂ ... 👉 CARETĂ ...

CARÂTĂ s. f. v. caretă.

CARÎTĂ s. f. v. caretă.

CARÎTĂ s. f. v. caretă.

CARÂTĂ s.f. v. caretă.

carîtă, V. caretă.

caretă s. f., g.-d. art. caretei; pl. carete

caretă s. f., g.-d. art. caretei; pl. carete

caretă s. f., pl. carete

caretă, -te.

CARETĂ s. v. cupeu, trăsură închisă.

caretă s. v. CUPEU.

caretă (carete), s. f. – Trăsură, caleașcă. Rus. kareta, din it. carretta (DAR). – Der. caretaș, s. m. (vizitiu).