24 de definiții pentru cartuș
din care- explicative (13)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CARTUȘ, cartușe, s. n. 1. Tub metalic sau de carton1 prevăzut cu o capsă de amorsare, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, care servește ca muniție pentru armamentul portativ; patron1. ♦ Bucată cilindrică de exploziv folosită la producerea exploziilor în găurile de mină. 2. Ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parțial) pe care se scriu inscripții, monograme etc. 3. Textul încadrat în chenar pe o pagină imprimată; ornament care încadrează un text tipărit. 4. Cutie paralelipipedică de carton1 care conține un anumit număr de pachete de țigări. – Din fr. cartouche.
cartuș sn [At: I. CR. IV, 5 / V: (îvp) ~ă sf / Pl: ~e, (nob) ~uri / E: fr cartouche] 1 Tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsă, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, care servește ca muniție pentru armamentul portabil Si: patron. 2 Bucată cilindrică de exploziv prevăzută în găurile de mină pentru producerea exploziilor. 3 Piesă de hârtie care conține un exploziv. 4 Filtru de hârtie împăturită într-un anumit mod (folosită, mai ales, la carburatoare). 5 (Îs) ~ filtrant Dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se atașează la o mască de gaze. 6 Ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parțial) pe care se scriu inscripții, monograme etc. 7 Text încadrat pe o pagină (pe care se află și texte neîncadrate). 8 Ornament care încadrează un text tipărit. 9 Cutie paralelipipedică de carton care conține un anumit număr de pachete de țigări.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARTUȘ, cartușe, s. n. 1. Tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsă, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, care servește ca muniție pentru armamentul portativ; patron1. ♦ Bucată cilindrică de exploziv folosită la producerea exploziilor în găurile de mină. 2. Ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parțial) pe care se scriu inscripții, monograme etc. 3. Textul încadrat pe o pagină (pe care se află și texte neîncadrate); ornament care încadrează un text tipărit. 4. Cutie paralelipipedică de carton care conține un anumit număr de pachete de țigări. – Din fr. cartouche.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CARTUȘ, cartușe, s. n. 1. Tub de metal prevăzut cu o capsă, cu material exploziv de azvîrlire și cu proiectil, servind ca muniție pentru armamentul portativ; (la armele de vînătoare) tub de carton cu capsă, cu încărcătură de pulbere și alice. Nici un cartuș străin nu mai pătrunde. BOGZA, A. I. 584. Luai revolverul, îi așezai cartușe în toate cele șase țevi. VLAHUȚĂ, O. A. 150. ♦ Bucată cilindrică de exploziv care servește la producerea exploziilor în găurile de mină. 2. Ornament sculptat sau gravat, de obicei în formă de sul. în parte desfăcut, cu un spațiu liber la mijloc pentru inscripții, monograme etc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARTUȘ, cartușe, s. n. 1. Tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsă, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, servind ca muniție pentru armamentul portativ. ♦ Bucată cilindrică de exploziv care servește la producerea exploziilor în găurile de mină. 2. Ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parțial) pe care se scriu inscripții, monograme etc. – Fr. cartouche.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CARTUȘ s.n. 1. Tub metalic sau de carton care conține încărcătura de exploziv și proiectilul unei arme de foc. ♦ Piesă de hîrtie care conține un exploziv. ♦ Filtru de hîrtie împăturită într-un anumit mod (folosit mai ales la carburatoare). ◊ Cartuș filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se atașează la o mască de gaze. 2. Loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o hartă, un tablou etc.; ornament care încadrează un text, un titlu, un cuvînt; textul încadrat. 3. Ambalaj care grupează mai multe pachete de țigări. [< fr. cartouche].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CARTUȘ s. n. 1. tub metalic sau de carton care conține încărcătura de exploziv și proiectilul unei arme de foc. ◊ piesă de hârtie care conține un exploziv. ◊ filtru de hârtie împăturită într-un anumit mod (mai ales la carburatoare). ♦ ~ filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se atașează la o mască de gaze. 2. loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o hartă, un tablou; motiv ornamental, chenar care încadrează un text, un titlu, un cuvânt; textul însuși. 3. ambalaj-tip cu mai multe pachete de țigări sau sticle de băutură. (< fr. cartouche)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cartuș (cu țigări) s. n. Ambalaj de carton care conține zece pachete de țigări ◊ „Controlul efectuat s-a soldat cu descoperirea [...] a 1571 de cartușe cu țigări...” R.l. 16 X 84 p. 6 (din fr. cartouche; DEX, DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CARTUȘ1 ~e n. 1) Tub de metal sau de carton care conține încărcătura unei arme de foc portative. 2) Exploziv de diferite forme, folosit în exploatările miniere. 3) Ambalaj de carton care conține un anumit număr de pachete de țigări. 4): ~ filtrant dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se anexează la o mască antigaz. /<fr. cartouche
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CARTUȘ2 ~e n. 1) Ornament sculptat, gravat sau desenat în formă de sul desfăcut parțial, având la mijloc diferite inscripții. 2) Text încadrat de pe o pagină. 3) Chenar care încadrează un text tipărit. /<fr. cartouche
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*cartúș n., pl. e (fr. cartouche, d. it. cartuccia, care vine d. carta, hîrtie). Încărcătura uneĭ puștĭ, unuĭ pistol, unuĭ revolver închisă într’un tub de carton orĭ de metal. – Vechĭ cartácĭ și cartécĭ, pl. ace, ece (sîrb. kartec, germ. kartätsche). V. patron 3.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cartușă sf vz cartuș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cartușă f. încărcătura unei arme de foc, închisă într’o țeavă de carton sau de metal (= fr. cartouche).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cartuș s. n., pl. cartușe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cartuș s. n., pl. cartușe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cartuș s. n., pl. cartușe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cartuș, pl. cartușe
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cartuș, -șe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CARTUȘ s. glonț, (reg., mai ales în Transilv. și Ban.) patron, (înv.) fișic. (A mai tras un ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CARTUȘ s. glonț, (reg., mai ales în Transilv. și Ban.) patron, (înv.) fișic. (A mai tras un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cartuș (cartușe), s. n. – Tub metalic cu material exploziv. Fr. cartouche. – Der. cartușieră, s. f.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cartuș s.n. (reg.) chipiu cu cozoroc, caschetă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
cartuș, cartușe s. n. 1. (deț.) amestec de rugină și var înfășurat într-o cârpă uscată, care prin frecare cu o bucată de lemn pe mozaic se aprinde. 2. (glum.) virilitate, potență; spermă. 3. v. carton (2.)
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a merge la cartuș expr. (intl. – înv. ) a fi condamnat la moarte.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cartuș, cartușesubstantiv neutru
-
- Nici un cartuș străin nu mai pătrunde. BOGZA, A. I. 584. DLRLC
- Luai revolverul, îi așezai cartușe în toate cele șase țevi. VLAHUȚĂ, O. A. 150. DLRLC
- 1.1. Bucată cilindrică de exploziv folosită la producerea exploziilor în găurile de mină. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- 1.2. Piesă de hârtie care conține un exploziv. DN
- 1.3. Filtru de hârtie împăturită într-un anumit mod (mai ales la carburatoare). DN
- 1.4. Cartuș filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se atașează la o mască de gaze. DN
-
- 2. Ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parțial) pe care se scriu inscripții, monograme etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- 3. Textul încadrat în chenar pe o pagină imprimată; ornament care încadrează un text tipărit. DEX '09 NODEX
- diferențiere Loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o hartă, un tablou; motiv ornamental, chenar care încadrează un text, un titlu, un cuvânt; textul însuși. DN
-
- 4. Cutie paralelipipedică de carton care conține un anumit număr de pachete de țigări sau sticle de băutură. DEX '09 DN MDN '00
etimologie:
- cartouche DEX '09 DEX '98 DLRM DN