CAVALERIE¹, cavalerii, s. f. Parte a armatei care folosește calul ca mijloc de luptă și de transport al luptătorilor; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate; cavalerime; călărime. – Din rus. kavaleriia, germ. Kavallerie.

cavalerie¹ sf [At: LET. II, 75/21 / A și: ~rie / Pl: ~ii / E: rs кавалерия] 1 (Mil) Armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de luptă și transport Si: călărime, cavalerime (11), (înv) călărășie, călărășime (1-2). 2 (Îs) ~ ușoară Cavalerie (1) pentru explorări, cercetări. 3 (Îs) ~ grea sau de rezervă Cavalerie (1) pentru atac. 4 (Îs) ~ de linie Cavalerie (1) de luptă. 5 Unitate militară din cavalerie (1). corectat(ă)

CAVALERIE¹, cavalerii, s. f. Parte a armatei care folosește calul ca mijloc de luptă și de transport al luptătorilor; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate; cavalerime; călărime. – Din rus. kavaleriia (vine din it.).

CAVALERIE¹, (rar) cavalerii, s. f. Parte a unei armate care se compune din soldați călări; grup compus din astfel de soidați. Printre cavalerii și artilerii se arătau, în goană scrîșnind, din negură, tancurile. CAMILAR, N. I 8. Intrase în cavalerie și cu mare greutate a stat și acolo cîtva timp. CONTEMPORANUL, IV 299. – Pronunțat: -ri-e.

CAVALERIE¹, cavalerii, s. f. Parte a armatei compusă din soldați călări; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate. – Rus kavaleriia (< it.).

CAVALERIE² (Mil.) Armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de luptă și de transport. ♦ Unitate militară din această armă. [Gen. -iei. / < rus. kavaleriia, it. cavalleria].

CAVALERIE² s. f. armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de deplasare și de luptă. (< rus. kavaleriia, fr. cavalerie)

CAVALERIE¹ ~i f. 1) Ansamblu de trupe constând din soldați călări; călărime; cavalerime. 2) Grup de soldați făcând parte din acest ansamblu de trupe. [Art. cavaleria; G.-D. cavaleriei; Sil. -ri-e] /<rus. kavalerija, it. cavalleria

cavalerie f. trupă de soldați călare: cavaleria română se compune din 26 regimente (11 de roșiori, 14 de călărași și 1 de escortă); fiecare regiment are 4 escadroane și un pluton afară din rânduri; cavalerie ușoară, pentru explorațiuni; cavalerie grea sau de rezervă, pentru atac; cavalerie de linie, ține mijlocul intr’aceste două.

*cavalérie f. (rus. kavalériĭa, fr. cavalerie, d. it. cavalleria). Călărime, trupă de soldațĭ călărĭ. (Cavaleria românească se compune din roșiorĭ și călărașĭ și un regiment de escortă regală).

cavalerie² (parte a armatei) (desp. -ri-e) s. f., art. cavaleria (desp. -ri-a), g.-d. art. cavaleriei; pl. cavalerii, art. cavaleriile (desp. -ri-i-)

cavalerie¹ (parte a armatei) (-ri-e) s. f., art. cavaleria (-ri-a), g.-d. art. cavaleriei; pl. cavalerii, art. cavaleriile (-ri-i-)

cavalerie (parte a armatei) s. f. (sil. -ri-e), art. cavaleria (sil. -ri-a), g.-d. art. cavaleriei; pl. cavalerii, art. cavaleriile (sil. -ri-i-)

cavalerie, -riei gen. a.

CAVALERIE s. (MIL.) călărime, (înv.) cavalerime, călărășie, călărășime.

CAVALERIE s. (MIL.) călărime, (înv.) cavalerime, călărășie, călărășime.