CAZAN, cazane, s. n. 1. Vas mare de metal, de formă cilindrică sau tronconică, deschis, care servește, în gospodărie sau în tehnică, la încălzit sau la fiert. 2. Rezervor metalic în care se poate introduce apă pentru a fi încălzită (și transformată în aburi). ◊ Cazan de abur = instalație constituită dintr-un focar, dintr-un sistem fierbător, supraîncălzitor de abur etc., utilizată pentru producerea aburului necesar în centralele termoenergetice, în industria textilă etc. ♦ Instalație, folosită pentru vaporizarea sub presiune a lichidelor în vederea întrebuințării vaporilor ca forță motrice, la încălzirea caloriferelor etc. ♦ Instalație compusă dintr-un vas prin care trec o serie de tuburi, folosită la distilarea alcoolului. 3. (Geogr.) Căldare (II). Cazanele Dunării. – Din tc. kazan.

cazan sn [At: LET. III, 278/56 / V: căzan / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: tc kazan] 1 Vas mare de aramă de formă cilindrică sau tronconică, folosit în gospodărie sau în tehnică, la încălzit sau la fiert Cf ceaun, căldare, tuci. 2 Conținutul unui cazan (1). 3 Vasul împreună cu conținutul. 4 (Pop; îe) A dat un ~ și a luat o căldărușă A dat un lucru de preț și a primit altul de mică valoare. 5 Rezervor metalic în care este încălzită apa (și transformată în aburi). 6 Conținutul unui cazan (5). 7 Vasul împreună cu conținutul. 8 (Îs) ~ de abur Instalație constând dintr-un focar, un sistem de supraîncălzire etc., utilizată pentru producerea aburului necesar în centralele termoenergetice, în industria textilă etc. 9 Instalație pentru vaporizarea, sub presiune, a lichidelor în vederea întrebuințării vaporilor ca forță motrice, la încălzirea caloriferelor etc. 10 (Îs) ~ de țuică Instalație alcătuită dintr-un cazan (1) și un refrigerent, folosită la distilarea alcoolului. 11 (Pan) Formațiune geologică sau de altă natură semănând cu un cazan (1) Cf căldare. 12 (La tătari) Familie formată din 10 persoane. 13 (Înv) Regiment de ieniceri. 14 (Reg; îc) Oaie-~ă Oaie cu lâna roșietică. 15 (Ggf) Căldare.

CAZAN, cazane, s. n. 1. Vas mare de metal, de formă cilindrică sau tronconică, deschis, care servește, în gospodărie sau în tehnică, la încălzit sau la fiert. 2. Rezervor metalic în care se poate introduce apă pentru a fi încălzită (și transformată în aburi). ◊ Cazan de abur = instalație constituită dintr-un focar, dintr-un sistem fierbător, supraîncălzitor de abur etc., utilizată pentru producerea aburului necesar în centralele termoenergetice, în industria textilă etc. ♦ Instalație, folosită pentru vaporizarea sub presiune a lichidelor în vederea întrebuințării vaporilor ca forță motrice, la încălzirea caloriferelor etc. ♦ Instalație compusă dintr-un vas prin care trec o serie de tuburi, folosită la distilarea alcoolului. 3. (Geogr.) Căldare (II). Cazanele Dunării. – Din tc. kazan.

CAZAN, cazane, s. n. 1. Vas mare de metal (mai ales de aramă) întrebuințat în unele întreprinderi industriale, în gospodării particulare sau publice etc. pentru fiert bucate, pentru încălzit apă etc. Porunci la niște credincioși ai săi ca să aibă pregătit la îndemînă cîteva cazane cu smoală. ISPIRESCU, L. 186. Puse un cazan cu lapte să fiarbă pe foc. ȘEZ. I 8. 2. Instalație compusă dintr-un focar și un sistem de țevi prin care circulă apa care, transformată în aburi, servește ca forță motrice. Cazanul locomotivei. ▭ Filip a coborît la cazane. SAHIA, N. 33. ♦ Instalație compusă dintr-un vas prin care trec o serie de tuburi în serpentină, servind la distilarea rachiului. Se clatină și duzii din uliță de aburul cumplit, dulce, al cazanului de țuică. DUMITRIU, N. 230. 3. (Geol.) Căldare (2). Cazanele Dunării.

CAZAN, cazane, s. n. 1. Vas mare de metal în care se fierbe apă, se gătește mîncare etc. 2. Rezervor metalic în care se poate introduce apă pentru a fi încălzită (și transformată în aburi). ♦ Instalație compusă dintr-un focar și un sistem de țevi prin care trece apa care, transformată în aburi, servește ca forță motrice, la încălzirea caloriferelor etc. ♦ Instalație compusă dintr-un vas prin care trece o serie de tuburi, servind la distilarea alcoolului. 3. (Geogr.) Căldare (II). Cazanele Dunării. – Tc. kazan.

CAZAN ~e n. 1) Vas mare de metal, folosit în gospodărie la încălzit sau la fiert. 2) Rezervor metalic în care se introduce apa pentru a fi încălzită sau transformată în aburi ce servesc ca forță motrice sau ca mijloc de încălzire. ~ de aburi. ~ de baie. 3) Instalație pentru distilarea alcoolului. 4) geol. Depresiune circulară apărută în urma acțiunii factorilor naturali; căldare. /<turc. kazan

cazan m. căldare mare de fiert rufe, de distilat spirtoase, etc. [Turc. KAZAN]. ║ a. roșiatic, vorbind de oi.

cazán n., pl. vechĭ urĭ, azĭ e (turc. kazan, ngr. kazáni, bg. rus. kazán). Căldare mare (care poate fi de felurite forme la mașinile cu abur). Vechĭ. La Tătarĭ, familie (cam zece inșĭ). Căldarea de cĭorbă a unuĭ regiment de ĭenicerĭ: corturile, cazanurile și altele (Let. 3,267). Regiment de ĭenicerĭ: cazanurĭ și toțĭ pornițĭ (Beld. 4001).

cazan-ahces sms [At: LET. II, 53/4 / E: tc kazan-ahcesi] (înv) Impozit pe care tătarii trebuiau să-l plătească turcilor.

căzan sn vz cazan

cazan-turn s. n. (tehn.) ◊ „La Rovinari a intrat în probe tehnologice primul din cele patru cazane-turn de 1035 tone aburi pe oră ale termocentralei de aici [...] Cazanul are înălțimea de 92 metri și cântărește peste 12000 tone. Ca o particularitate, toate agregatele sale auxiliare – preîncălzitoarele, ventilatoarele de aer și de gaze, precum și electrofiltrele – sunt asamblate în partea superioară.” R.l. 4 IX 75 p. 5 (din cazan + turn)

Cazane n. partea cea mai frumoasă și îngustă a strâmtorii dela Dunărea de jos, la câțiva kilometri în sus de Orșova.

cazan (recipient) s. n., pl. cazane

cazan (recipient) s. n., pl. cazane

cazan s. n., pl. cazane

cazan.

CAZAN s. v. circ.

CAZAN s. (GEOL., GEOGR.) caldeiră, căldare, circ, zănoagă, (prin Ban.) scofaină. (~ în regiunile muntoase.)

cazan (cazane), s. n. – 1. Vas mare de metal, căldare. – 2. Alambic. – 3. Căldare, formație geologică alpină. – 4. Companie de ieniceri sau de tătari (înv.) – Mr. căzane, megl. căzan. Tc. kazan „cazan” (Roesler 594; Șeineanu, II, 96; Meyer 184; Lokotsch 1144; Ronzevalle 128); cf. ngr. ϰαζάνι, alb., bg., sb., rut., rus. kazan. – Der. cazangiu, s. m. (meseriaș care construiește sau repară cazane), din tc. kazanci, cf. ngr. ϰαζαντζής; cazangerie, s. f. (atelier de cazane; meseria de cazangiu).

CAZANE, sector al defileului Dunării la trecerea prin Carpați (lung de 9 km), cuprins între localit. Dubova și Ogradena (azi în com. Ieșelnița, datorită construcției lacului de acumulare Porțile de Fier I); format din Cazanele Mari (4 km) și Cazanele Mici (5 km). Aici valea Dunării și lacul de acumulare se îngustează la 180-250 m (în trecut de 152 m) și este dominată de pereți verticali, stîncoși (Ciucare Mare pr stg. și Štrbac pe dr.). Viteza de scurgere a apei la viituri depășește 5 m/s. În zona Cazanelor Mari se află peșterile Ponicovei și Veterani. Rezervație naturală complexă (150 ha), care cuprinde stîncile calcaroase ale masivelor Ciucarul Mare și Mic pe care se dezvoltă o vegetație submediteraneană cu numeroase endemisme și plante rare. Aici se întîlnesc stînjenelul balcanic (Iris reichenbachi), dedițelul bănățean (Pulsatilla montana ssp. australis), Laleaua Cazanelor (Tulipa hungarica), liliacul sălbatic (Syringa vulgaris) etc. Zonă turistică.