20 de definiții pentru ceambur
din care- explicative (16)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CEAMBUR, ceambururi, s. n. (Înv.) Detașament (tătăresc) trimis (sau plecat) să prade. ◊ Expr. (Pop.) A bate ceamburul = a umbla fără rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba. – Din ucr. čambul.
CEAMBUR, ceambururi, s. n. (Înv.) Detașament (tătăresc) trimis (sau plecat) să prade. ◊ Expr. (Pop.) A bate ceamburul = a umbla fără rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba. – Din ucr. čambul.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ceambur sn [At: LET. I, 16/16 / V: ~abil, ~abul, ~abun, ~abur, ~ul, ~a, geabul, gea~ie / Pl: ~uri / E: tc çapul] 1 Detașament de trupe trimis în țară străină ca năvălitori. 2 (Spc) Detașament de tătari. 3 Expediție neașteptată, de pradă Cf podgheaz. 4 (Îe) A bate ~ul (sau ~a), ori a umbla ~a (sau ~ul), ori a umbla în geamburii A hoinări. 5 (Îae) A nu face nimic, pierzându-și vremea. 6 A nu se astâmpăra.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEAMBUR, ceambururi, s. n. (Înv.) Detașament (tătăresc) trimis (sau plecat) să prade. – Ucr. čambul.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CEAMBUR s. n. (Mold.) Incursiune; hoardă (tătărească). Au slobozit călărimea ceambur și au prădat orașele săcuilor. URECHE. Tătarii Crimului ... de la amîndoi lua daruri să nu le strice țările cu ciambalurile lor. NCL I, 43; cf. M. COSTIN; PSEUDO-COSTIN, 13v; CANTEMIR, HR.; NECULCE; PSEUDO-AMIRAS; PSEUDO-MUSTE. Variante: ceabil, ceabul (CANTEMIR. HR.), ceambul (M. COSTIN; NCL I, 43). Etimologie: ucr. čambul. Cf. pol. czambul. Cf. p o g h i a z.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceambur n. 1. odinioară, năvala neașteptată a hordelor tătare pe pământul Moldovei (și jaful făcut cu acea ocaziune); 2. azi, Mold. (în munții Sucevii) a bate ceamburu, a umbla după ștrengării și petreceri. [Tătar ČAPUL, incursiune (pol. rut. ČAMBUL); pentru sensul figurat modern ecoul slăbit al cumplitelor prădăciuni de odinioară, cf. podgheaz].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceambúr n., pl. urĭ (rut. čámbuŭ, pol. czambul, d. tăt. geagataic čapaúl, incursiune). Vechĭ. Năvală de Tătarĭ călărĭ. Azĭ. Mold. Fig. A bate ceamburu (pe la mahala), a umbla după amorurĭ (pe la mahala). V. razie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ceabil sn vz ceambur
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceabul sn vz ceambur
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceabun sn vz ceambur
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceabur1 sn vz ceambur
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceambul sn vz ceambur
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceambura sf vz ceambur
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
geamburii[1] smp vz ceambur corectat(ă)
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CEABIL s. n. v. ceambur.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEABUL s. n. v. ceambur.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEAMBUL s. n. v. ceambur.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ceambur (înv., reg.) s. n., pl. ceambururi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ceambur (înv., pop.) s. n., pl. ceambururi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ceambur s. n., pl. ceambururi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ceambur (ceambururi), s. n. – Expediție în scop de jaf într-o țară dușmană, incursiune, năvală. Cuvînt oriental, cf. tc. çapul „incursiune” (Șeineanu, II, 121; DAR); lipsește însă etimonul direct numai dacă nu este rut. çambul, pol. czambul. Sec. XVII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M100) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ceambur, ceambururisubstantiv neutru
- 1. Detașament (tătăresc) trimis (sau plecat) să prade. DEX '98 DEX '09
- A bate ceamburul = a umbla fără rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- čambul DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.